De pe front

   De pe Frontul glorios al Războiului pe frontul umilitor al păcii. Aceasta a fost soarta celor mai mulți militari care au luptat în Război cu arma în mână pentru România, după 1945 până în prezent. Regimul comunist a distrus cam toată elita armatei, mii de ofițeri înfundând pușcăriile sau lagărele din Siberia.

Grosul trupei, formată din țărani, a fost tratată mai apoi cu „recunoștința” pensiilor mizere de la CAP, laurii războiului regăsindu-se numai în cărțile de propagandă și pe umerii politrucilor comuniști. Pe vremea lui Ceaușescu bunicii mei care au fost atât pe frontul de est cât și pe cel de vest, au avut pensii cât să-și pună în fostele ranițe câteva pâini și niște sticle de ulei cumpărate de la oraș cu rația.

După 1989 veteranii nu au contat mai mult… rămăseseră mai puțini și nu prezentau așadar un mare interes electoral în regimul „democrat”. La fel și deținutii politici, mulți dintre aceștia fiind în același timp și veterani de război. Fiecare regim post ”revoluționar” le-au tot promis ambelor ”categorii” pensii, recompense, recunoașterea meritelor… le-au tot promis și i- au tot amânat în speranța că acești Bătrâni ai Țării vor muri până la urmă, se vor împuțina, și ”statul”, mai bine zis gașca, va face economie. Dar ei, Bătrânii cu ranițe sau cu lanțuri la picioare, nu pensii sau recompense strălucitoare așteptau.

Marea lor ”pretenție” a fost dintotdeauna una singură, anume ca cei care au ajuns prin diferite conjuncturi la cârma Țării, pe care ei, cei cu ranițe și lanțuri au făurit-o, să nu-și bată joc de rănile lor, de suferința și jerfa prin care ei au clădit noțiunile de Independență, Suveranitate, Unitate, Demnitate. Printre gloanțe, obuze și tranșee pline de sânge, de camarazi sfârtecați, au clădit aceste Idealuri.

Pentru Libertatea de a fi români. Dar cine să înțeleagă aceste noțiuni? Cine să înțeleagă Vremea Voievozilor, Timpul Răzeșului, Țăranului Liber? Politrucii de ieri și de azi? De aproape 75 de ani avem o cloacă, căci nici măcar clasă nu-i pot spune, politică ruptă total de popor. De poporul lui Gheorghe din Bădărăi, de pe malul Prutului, care până când a închis ochii, la 96 de ani, îmi spunea că el este Răzeș, că pământul îl are de la Domnul Ștefan Vodă care l-a lăsat străbunilor lui. Gheorghe cel purtător de raniță, știa, înțelegea, Gheorghe, țăran soldat român simplu, care tăia porcul de Crăciun cu baioneta de pe front, își dădea seama de Rânduiala Lucrurilor.

La fel și Nea Luca din Dobârlău Vale, Covasna, și el stia. Cine e Nea Luca? Luptător din ,,Divizia de Cremene” a Vânătorilor de Munte, ce a fost condusă de Generalul Ion Dumitrache. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi. În curând, politrucii, trădătorii de Țară vor răsufla pe deplin ușurati, nu vor mai avea cui să dea pensii, diviziile cu raniță și lanțuri vor dispărea complet de pe pământ; Vor rămâne însă în urmă Icoanele și Steagurile lor. Mărturii. Până când nu vom înțelege că trebuie să reconstruim lupta lor, si nu să fim parte a ”luptei” caruselului antiromânesc, nu vom izbândi, nici măcar nu vom face un sfert de pas pe drumul izbândei, ci dimpotrivă, vom bate pasul pe loc în confruntări fraticide, regizate de maeștri Propagandei.

”Nebunii” aruncă cu bolovani în apă, cine se aruncă după ei, fie și dintr-un impuls bun, greșește. Afirmați, nu rămâneți la stadiul de dat replici. În momentul în care ei vă vor da vouă replici, atunci veți fi Răzeși. Nu e ușor… Bătrânii înțelegeau asta. Doamne ajută!

Mihai Tîrnoveanu