Omul țării

De ce n-a putut fi ridicat în slăvi,
cât a fost în viață, în viața noastră,
Cu fruntea lui de simțire plină,
cu inima lui roşie-galbenă-albastră,
cu mâna lui din care izvora dăruire,
odihnind în binecuvântări şi amintire,
un astru-n munte de cuvinte împletite,
cu lacrima iubirii în respirații consfințite…
Hai, înger de cuvinte în simțire dăruitoare,
trimite gândul tău sublim spre lumea trecătoare
şi îmbrac-o în căldura sfântă, vie,
legând-o în mănunchi de dragoste, spre bucurie!

Eugenia Bucur, 14.09.2019

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook