Dor
Nu pot aştepta la poarta inimii tale
gândurile ce de lupi îmi sunt luate,
zâmbetul rătăcit peste albe coline,
peste stelele cerului, împerecheate.
Aseară vântul a spulberat aşteptări,
lumina privirii primăverii a fost uitată,
un sunet de violină încet s-a stins,
floarea de crin s-a închis întristată.
Zorii se revarsă din plin peste cuvinte,
cerneala cerului se dăruieşte cu bucurie,
clipa stă-n rugăminte-n lumină argintie,
pe-un colț de dor rămâne scris-copilărie.
Eugenia Bucur, 14.09 2019
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook