Sărut într-un poem de toamnă

Scrisori pe un raft prăfuit

Trec prin orașul pustiu
Cu dorul de tine- i târziu.
Pe dealuri cântai într- o vară
Un cântec duios la chitară.

E toamnă și plouă-n rafale
Din trandafir rămas -au petale.
Scrisori pe un raft prăfuit
Și cât te- am iubit, m- ai iubit!

Dor îmi e de- al tău glas,
Amintirile mi-au rămas,
Dor să-ți citesc poezii,
La mine în brațe să fii.

Însă lacrima mea e amară
Deși te visez,domnișoară,
Printre copaci fremătând,
Mai rămâi la mine în gând!

Trec prin orașul pustiu
Cu dorul de tine- i târziu,
Suspinând trei acorduri aud
Și vântul bate tare din sud.

*
În lacrimi suspinând

În zi de mare sărbătoare ai venit pe lume
O, dulce mamă, suflet frumos și blând,
Mi-ai călăuzit pașii, tu mi-ai dat un nume,
Dar am rămas tăcut, în lacrimi suspinând.

Ți-am luat un trandafir, însângerat de dor,
Mă uit la poza ta și sufletul îmi plânge,
Nu mi-am închipuit că totu-i așa trecător
Și că durerea asta așa cumplit te frânge.

Eu, astăzi, te revăd și plâng de ziua ta,
Odaia-i tristă în parfum de trandafir
Și lacrima ce-mi cade e așa de grea…
Mă uit pe geam, n-am niciun musafir.

Mă doare primăvara în care ai plecat…
Te voi iubi mereu,te voi iubi nespus,
Acum e toamnă, prea singur, supărat…
Revăd anii cu tine, ce repede s-au dus.

*
Sărut într-un poem de toamnă

Aș vrea să te sărut într-un poem de toamnă
Plimbându-ne prin visul albăstrui,
Tu să mă îmbrățișezi și din privirea calmă
Să-mi dai nuanța pasiunii și a dorului.

Să pășim împreună pe străzile pustii
Ținându-ne de mână, amândoi cântând,
Să-ți povestesc în amănunt cum mă îndrăgostii
Și cum de-atâtea ori sufeream suspinând.

Iar dacă ploaia va veni și ea înverșunată
Sub o umbrelă am să te strâng în brațe
Mărturisându-ți dragostea ce-o am curată
Când frunzele de vânt or să se-agațe.

Și poate am să te invit în prima cafenea
Să-mi zici de ce iubirea spre mine te îndeamnă,
Să stăm cuminți în șoapte lângă o fereastră,da…
Aș vrea să te sărut într-un poem de toamnă!

*
Pe malul Crișului visam…

Păstrez în gânduri amintiri
Din verile acelea de demult,
Ca și petalele de trandafiri
Le simt și o chitară mai ascult.

Prin lan de galben grâu treceam
În dulcea adire-a vântului,
Pe malul Crișului visam…
Scriind vers din dorul cuvântului.

Până în asfințit cu fluturii stăteam
Dansând lângă apa ce curgea,
Lângă stânci durerile-mi strângeam
Și din ochi o lacrimă-mi cădea.

Vremea a trecut ușor și iar e vară
Răsfoiesc acum prin cărți cu poezii,
Ce frumos și altfel era odinioară,
Însă, tu, iubito, nu mai ești aici, nu vii.

Și cum visam să joc într-un film,
O dramă romantică sau poate altceva,
Și cum speram cândva împreună să fim,
Dar toate s-au dus pe un ecran de cinema.

*
A venit toamna

A venit toamna și-n noaptea pustie
Se-aude-o chitară-n culoarea albastră,
Un glas ca o lacrimă de dor te îmbie
Să vii pentr-o vreme în dragostea noastră.

Pe sub raze de lună și licăr de stele
Vino tiptil,hai și dă-mi sărutare,
Te-aștept aici printre visele mele
Privind la teii ce suspină lângă cărare.

Vântul adie și cuvintele-mi plâng
De-atâta dor înșirat pe hârtii,
Haide o clipă la piept să te strâng
Să-ți șoptesc așteptând ploaia câteva poezii.

A venit toamna și noaptea-i pustie…
Te-aștept în odaia cu roz trandafiri,
Dac-ai ști cât te-ador,ce melancolie
Și ce pasiune-i a primei iubiri.

de Dan Lucian Corb

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook