Inocența iertării
Palatul Mogoșoaia
Lacrimi şi remuşcare
Îmbrăcate-n culoare,
Culoarea cerului senin,
Pe bolta iubirii de copil.
Seara sufletul se opreşte
Pe chipul tău şi al luminii,
Unde stelele strălucesc,
Peste candoarea privirii.
Vârsta imaculată-i oprită,
Flori de irişi o împresoară,
Urma întâlnirilor vibrează
Revărsată lin în cerneală.
„Îmi pare rău!” în necuvinte
Şi iar sentimente înfloresc,
Purtând pe umeri copilăria,
Răsărit al timpului ceresc!
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook