Pe cer sclipeşte luna, la mine în suflet… tu.
Munții Făgărași
Închipuire
În mintea mea
Noi doi suntem pe plajă,
O plajă goală cu noi doi,
Legaţi la brâu
Doar cu o sfoară,
Şi valurile înspumate peste noi.
În mintea mea
Noi doi suntem la munte,
Un munte singur cu noi doi,
Să batem vechi
Poteci cu frunze,
În vuietul pădurii peste noi.
În mintea mea
Noi doi suntem în ploaie,
În ploaia caldă doar noi doi,
De mână
S-alergăm desculţi,
Apară curcubeul peste noi.
În mintea mea
Noi suntem în zăpadă,
Zăpadă moale pentru noi,
Din bulgări
Facem omul de zăpadă,
Ochii de cărbuni să râdă pentru noi.
În mintea mea
Noi doi suntem la nuntă,
Priviţi de toţi eram noi doi,
Angelici miri
Deschidem dansul,
În muzica sublimă pentru noi.
*
Chiar de nu pot …
Chiar de nu pot, ca să te văd
Cu mintea mea rapace,
În capul meu e un prăpăd
Şi-aştept ca să faci pace.
Chiar de nu pot, ca să-ţi vorbesc
În gând vorbesc cu tine,
Şi niciodată nu te cert
Când te gândeşti la mine.
Chiar de nu pot, să te sărut
Eu simt a tale buze,
Cum sărutări îmi dau plăpând
Ce-mi plac şi nu caut scuze.
Chiar de nu pot, ca să te ating
Răbdare am destulă,
Şi-aştept, încet să mă preling
Să-ţi dau fierbinte o gură.
Chiar de nu pot, eu să-mi fac timp
Fă-ţi tu, timp pentru mine,
Absenţa ta e un blând delir
Mă omoară şi mă învie.
*
Visul
Dacă pământul ar îngheţa …
Oamenii, s-ar preface în statui de gheaţă,
Apoi din cauza iubirii ne-am sparge
Flori roşii am deveni pe zăpadă.
Unii din noi, care am iubit
Am curge încet înspre mare,
Sentimente, am pune într-un plic
Şi le-am trimite pe sloiuri în depărtare.
Ce-am reuşi noi să ne spunem
Ar fi doar susur molcom de ape,
În loc de priviri omeneşti, am trimite
Doar reci şi îngheţate raze polare.
Mâinile, nu am putea ca să ne dăm
Am îngheţa împreună, construind un aisberg,
Ca un vapor fără cârmă în mare înotăm
Şi fără lumină pe întuneric ne spargem.
Precum înainte de sfârşit, neştiutori
Călătoream prin calote de gheaţă,
Ne zbatem de la înec adeseori …
Sufletul nostru, să îl trezim la viaţă.
*
Femeia cu 10 mâini …
Să te descriu femeie, cum aş putea ?
Tu ce fiinţă dai prin naştere de prunci,
Iar printr-un zâmbet, păcăleşti şi moartea
Putere ai , de lângă tine s-o alungi.
Să povestesc de tine, nu mi-este uşor
Cea mai iubită fiinţă de pe acest pământ,
Cuvântul sfânt, cuvântul ,,Dor’’
În lipsa ta, doar el ne vine în gând.
Numele tău femeie, îl preamăresc poeţii
În muzică tu eşti, în teatru şi în toate,
Lipită eşti de noi, precum pot doar scaieţii
Suflet pereche eşti şi geamăn cred eu, poate.
Tu speli şi calci, mâncare ştii să faci
Şi curăţenie mereu, frumos e în jurul tău,
Pentru persoanele iubite şi cei care-ţi sunt dragi
La nimeni n-ai făcut şi nu ştii să faci rău.
Educi frumos copii şi îi duci la şcoală
Merinde pentru soţul tău tu pregăteşti,
Fără de pată eşti, precum o albă coală
Ai grijă multe mâini, tot timpul ca să-ţi creşti.
Femeie zeitate cu zâmbetul pe buze
În paradis mă simt eu, în prezenţa ta,
Mâinile tale fermecate sunt ca nişte muze
Cu una dintre ele, să mă mângâi aş vrea.
*
Doar tu …
Pe mare e furtună
În gândul meu …
Eşti tu.
Pe cer sclipeşte luna
La mine în suflet…
Tu.
Copacii-s plini de frunze
În ochii mei …
Eşti tu.
În ploaie sunt mii de picuri
La mine în lacrimi …
Tu.
Când viaţa e mohorâtă
Zâmbetul meu …
Eşti tu.
Când florile înfloresc
Parfumul meu …
Eşti tu.
Când drumul se desparte
Cărarea mea …
Eşti tu.
Sunt plin de bunătate
Că mă iubeşti …
Doar tu. (publicat în noiembrie 2019)
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo