Povești cu tâlc din Marele Război (XXXVII). Eroina de la Vădeni
Soldați la Podul Jiului / magazincritic.ro
Când ne ajunge la ureche zicala „Eroina de la Vădeni”, mai toată lumea se duce cu gândul la Ecaterina Teodoroiu. Și cine nu ar proceda așa? Numai că, de această dată, noi ne-am propus să rememorăm în câteva rânduri amintirea unei alte vădence de prestigiu, rămasă parcă în penumbră, datorită și „vitregiilor vremurilor, dar și a oamenilor care au dat-o uitării”. Este vorba despre Ileana Toderoiu (Lina lui Toader din Vădeni), nimeni alta decât mama Cătălinei. Pentru noi, dar credem că și pentru alți cunoscători sau mai puțini cunoscători în ale istoriei, și ea este „Eroina de la Vădeni”!
Știm că în anii ̕30 din perioada interbelică, la cei „(…) 75 de ani muncea cu palmele din greu”, iar pentru a suplimenta veniturile familiei „vindea zarzavaturi zilnic la oraș”. Era modestă, niciodată nu a auzit-o cineva să se laude că este mama Eroinei Neamului Românesc! Nu a cerut nimic pentru acesta. Alți contemporani o descriu ca „o bătrânică simpatică, vioaie, cu ochi negri și extrem de inteligenți”. Mereu „gureșă, optimistă”. Autoritățile din acele vremuri – nolens, volens – au trebuit să-i acorde o mică pensie ca atâtor alți oropsiți ai Marelui Război. În anii marii crize economice (1929-1933) și acest ajutor ajungea mai greu, cam la „șapte-opt luni”.
Păstra cu profundă evlavie în odăița în care o născuse pe perifana ei copilă numeroase amintiri despre aceasta. De departe trona un portret al eroinei, cu un autograf al d-nei Atena Călugăreanu. Apoi cărți poștale, însemnări și chiar o fotografie unicat care o arăta pe Cătălina școlăriță. Exista și o revistă în care viitorul rege Carol al II-lea a lăsat câteva rânduri scrise, dar și ordinul dat de colonelul Pomponiu a doua zi după dispariția glorioasă a Eroinei (v. și SJAN Gorj, fond Consilieratul Agricol al Județului Gorj, dos. 7/1920), inclusiv un raport al căpitanului Liviu Teișanu, fost comandant al Cohortei „Domnul Tudor” și din care Cătălina a făcut parte la un moment dat.
De ce să o considerăm eroină pe Ileana Toderoiu (cunoaștem noi și câțiva cârcotași, contestatari ai Cătălinei, doar!!!)? A fost un om simplu, neîncrezătorii ar spune că nu a luptat în Marele Război. Așa și este. Nici n-a săvârșit vreo faptă de vitejie, așa cum au făcut marele Popilian sau învățătorul Victor D. Popescu, slt. Nicolae Pătrășcoiu, Moș Geică de la Urdari ș.a. Corect, dar a născut-o pe Cătălina și i-a supraviețuit acesteia purtând această tantalică povară. Și a mai avut și doi feciori care și-au dat viața pentru România dodoloață. Oare o fi suficient?
În Nr. 29 din 12 Iulie 1933, o regăsim pe prima pagină din „Ilustrațiunea Română”, la loc de cinste, pe prispa propriei case din Vădeni, cu opinci în picioare și cu furca-n brâu. Maiestuoasă icoană! Parcă o întrezăresc pe mama Marina din satul meu natal (Pocruia), în anii copilăriei noastre. Cu acest prilej a mai spus ceva memorabil ziaristului Ion Tic, cel care o intervieva, ceva care ne-a dus cu gândurile în depărtări: „Credința mea este că fiecare olteancă poartă în suflet focul Ecaterinei”! Uitându-ne zi de zi, la Domniile Lor, stându-le în preajmă, nu putem decât să cădem în genunchi în fața altarului certitudinii.
Gabriel Sarcină
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook