Visul rătăcitor

Cruce de pe Athos

1
O, Măicuță sfântă!

O Măicuță sfântă, cât ai suferit,
Când ți-ai văzut Fiul, pe cruce pronit.
Câtă durere-n suflet, Măicuță ai avut,
Cânta-ta-i aleluia, că n-ai putut mai mult.

Cu lacrimi si suspine, când Maică l-ai vazut,
Bătut și plin de sânge cu trupul dezvelit,
Te-ai aplecat la cruce si l-ai mângâiat,
Sărutându-L dulce din greu, Mamă-ai oftat.

Ca un miel sărmanul, cu greu a răbdat,
Primind suferința nici că s-a mișcat.
Pân’ s-a stins din viață a fost torturat
Si păgânii veseli, cu toți s-au bucurat.

Iți simțim durerea, plânsul înduioșat,
Ne rugăm la tine Maică neîncetat.
Să duci rugăciunea Fiului Tău Sfânt,
Să ne miluiască aici pe pământ.

11.08.2020

2
Valurile mării

De ce ți-e frică-n valurile mării?
Când e atât de bine și frumos.
Când te ating, parcă te duci în larg
Și îți șoptesc la ureche, tu să te duci să-noți.

Hai, intră în apă, și-o să veizi că-i bine,
Frică nu îți fie, am grije de tine.
Hai, să plutim, o leaca și să visăm frumos,
Să ne-amintim trecutul, că bine, a mai fost.

Imi amintesc ce rău, picioru-mi sângera,
Călcasem pe o scoică, desculță eu umblam,
Azi nu mai am curajul să umblu peste scoici,
Sau dacă am, mă-ncălț, nu-s cu piciorul gol.

M-am supărat pe tine, că nu intri în mare,
Eu voi intra, voi înota pe valuri, până-n depărtări,
De tine m-oi desprinde, tu să nu mă vezi,
Tu să n-ai emoții, știu – nu vrei, ca sa mă pierzi.

Zalău – 13.08.2020

3
A venit aseară…

A venit aseară soțul,
Nu-n realitate, ci în vis.
Repede i-am deschis ușa,
El zâmbind cu drag mi-a zis,

Mă aștepți soție dragă,
Dar eu sunt în amintiri.
Am vrut, ca să-l strâng în brațe,
Să-i împărtășesc iubiri.

Însa,n-am simțit nimica
Era gol în preajma lui,
L-am văzut numai aevea
Uitându-mă-n, privirea lui.

Dorul de soțul mă leagă
Mi-a adus chipul în vis.
Dar nu a stat mult cu mine
S-a dus, însa mi-a promis,

El va veni, eu îl aștept
Noaptea în vis, pân’ma deștept.
Știe, că eu îi duc dorul
Și că nu îl voi uita.

Visul, a fost scurt de-o clipă
Și-atunci când eu m-am trezit,
Am închis tare o pleoapă,
Ca să-l mai visez un pic.

Zalău – 28.06.2020

4
Visul rătăcitor

Am rătăcit în vis, pe căi străine,
Pe drumuri lungi, cărări cu spini.
Am vrut să-ajung eu, nu știu unde,
Da-n jur, totul mi se părea pustiu.

Am ajuns departe-n altă țară,
Și m-am plimbat, nu cunoșteam pe nimeni,
Nici limba lor, eu nu o-nțelegeam,
Frică nu aveam, că ma îmbărbătam.

M-am oprit, am întrebat niște copile,
Care vorbeau în limba mea.
Dar mi-au răspuns că nu cunosc orașul,
Ca încă nu l-au vizitat.

Supărată m-am dus mai departe,
Am străbătut orașul ce frumos era.
Chiar dacă străzile și drumurile toate,
Pavate nu erau, dar flori multe aveau.

Am rătăcit, pe-o stradă înfundată
Și acolo eu, de frică, m-am oprit.
Strada nu avea nici o ieșire,
Și atunci din visul meu, eu m-am trezit.

Zalău – 08.08.2020

5
Oile

Cu oile pe munte-s la păscut,
Pădurea freamată, pe cer s-adună norii.
Turma-i răsfirată, câinele o adună,
O lupoaică urlă, ea își cheamă puii.

Pâș, pâș lupii, către noi veniră,
Am anunțat cânii și îi fugăriră.
Au prins o mioară, a scăpat cu bine,
Iar eu cu turma, spre casă m-am dus.

Am ajuns acasă, am ajuns cu bine,
Ploaia a început sa cadă, furtuna a pornit.
In fuga mare, ne-am adăpostit,
A început să cadă, gheața, care m-a uimit.

Pomi, legume, flori, toate le-au strivit,
Stolul meu de gâște, la pământ l-a pus.
După așa furtună, gâște-am adunat,
Crezând că sunt moarte, dar au înviat.

Mare a fost furtuna, dezastru a făcut,
Țiglele de pe casă, le-au luat pe sus.
Așa furtună, nu am mai văzut,
Mult mi-a dat de lucru, bine că a trecut.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Viorica Crecan, Zalău – 10.08.2020


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns