O lacrimă de înger

1
PACEA INIMII
„De copacul tăcerii atârnă
fructul său, pacea.”
(Arthur SCHOPENHAUER)
Noi ne rugăm spre propriul ideal
Cauterizând răni și suferinți
Bătrâni în vise an după an…
Iertarea arde-n ochi fierbinți!
Noi ne rugăm în a inimii pace
În rezervația de șoapte a iubirii când
Lumina din sfeșnice tace…
Iertarea-n suflet se surpă lăcrimând!
Noi ne rugăm astăzi pentru copii
În răni ascunse și în poezii,
Ne rugăm înflorind mereu
Iertarea întru Bunul Dumnezeu!
Noi ne rugăm în genunchi până
Intrăm veci de veci toți în țărână,
Ne rugăm pentru ceruri și sfinți
Iertarea fie-ne rugă pentru părinți!
(din Constantin ANTON –
”Trilogia IZVOARE DE IUBIRE.
Vol.I : Bucuria de A dărui”,
Colecția „Ideal și Comunitate” – nr.7,
Editura StudIS, IAȘI, 2019)

2
ÎNFRAGMENTARE, VI

Nopți surpate
Fără de contur
Păsări captive toate
În zborul orb nesigur…
De jur împrejur
Aceeași singurătate
Nebun de alb înjur
Șah mat la moarte!
Sufletul plânge
Într-o atingere asasină;
Teama de sânge
Soarbe miez de lumină…
Pustiul picură
Necruțător și rece;
Nu-mi doresc ură…
Viața peste mine trece!
(din Constantin ANTON –
„anton_esențe, vol.VI”,
colecția Ideal și culoare, nr.6,
Editura PIM, Iași, 2020)

3
STAREA și DESTINUL, VIII

Nu cred
În vastități pierdute;
Orice verb
E posibil să lupte!
Nu cred
În stări absolute
Părți din întreg
De fisuri întreținute
Nu cred
În săbii ce ard sub scut
În cei ce-ntreb
De ce prezentul e pierdut!
Nu cred
În dorul dorului durut
Și nu am să înțeleg
De ce poeții CRED în ABSOLUT?!
(din Constantin ANTON –
„anton_esențe, vol.VI”,
colecția Ideal și culoare, nr.6,
Editura PIM, Iași, 2020)

4
O LACRIMĂ de ÎNGER

• O lacrimă de înger curge în fiecare suflet de floare!
• Sufletul e cea mai ascunsă avere a omului!
• Dublă generozitate: noi și Dumnezeu!
• Pune o lacrimă în inima unui înger; când toți te vor trăda, el te va mângâia!
• Sărută o lacrimă de înger și vei fi vindecat de toate rănile sufletului!
• O lacrimă de înger e mai mult decât un edificiu spiritual, sinergetic!
PERSUASIUNEA LACRIMII
• O lacrimă încordează destinul mai mult decât o mie de săgeți?!
• În fiecare lacrimă arde miezul de rugă al unui suflet!
• O lacrimă se compune din trufii distruse și din dorințe neîmplinite!
• Într-o lacrimă există un deșert de certitudini, dar și o oază de speranță!
• O lacrimă care vindecă un suflet, o suferință ascunsă poate fi cea mai frumoasă bogăție, cea mai scumpă avere posibilă pentru noi!
• În fiecare lacrimă se aud zbuciumul sufletului, temerile ființei!
SUMA CLIPELOR PIERDUTE
• Ne înnobilăm cu suma clipelor pierdute, uitând că esența vieții suntem doar noi întru simplitate și firesc !
• În suma clipelor pierdute toate rănile noastre poartă mângâieri de taină și de firesc!
• Viața e condamnată la stări posibile, martire, greu de evitat!
• Truda zilelor ce vin e mai grea decât robia unui efemer fără de vindecare, a unei așteptări false, temerare!
• Neputința e presurată pe stări derizorii, în suflete ce se frâng între petale de efemer și spinii iluziei!
TEMERI de PRISOS
• Pre multe temeri sunt de prisos; rațiunea are dreptul la ideal și abstract!
• De taină și mărturisirile sunt de prisos!
• La cina mea de taină toate tăcerile sunt de prisos; îngerii care mă înconjoară mă vindecă de trufie și de frumos; voi fi cel pentru care rănile Iscariotului vor sângera a glorie, a temere, a falsă speranță!
• Sărutul unui trădător doare mai tare decât o sabie care sfâșie rană cu rană până ce și mărturisirile devin de prisos; fericită e candela ce plânge?!
CĂRĂUȘUL DORINȚELOR
• Fii cărăușul propriilor dorințe; ceilalți, le vor sfărâma din intrigă sau din nerațiune!
• În nostalgia zeilor orice taină are dor de lumină, de împlinire!
• Cuvântul cioplește în suflet mai mult decât tăcerea!
• Într-o iubire pierdută cea mai sinceră lacrimă nu o vezi niciodată!
• Despărțirile… în zadar mai iubesc trecutul!
• În luxul clipelor ce mor cea mai dulce dorință înnobilează prea frumosul din noi, sufletul bogat în rugă și în înțelepciunea Spiritului!
PRISMA ILUZIILOR
• Să nu vezi totul doar prin prisma propriilor iluzii!
• Iluziile sunt jertfe întru vremelnicii!
• La capăt de labirint iluziile înfloresc continuu!
• În iluzii trădăm țipătul ființei captive în fluide oglinzi!
• Ghearele însângerate care sfâșie prada din oglinzi fluide e o iluzie?!
• În clepsidre opace îngerii se surpă!
• Nicio aripă nu se înalță dincolo de senzația de zbor a speranțelor pierdute în diafragma oarbă a iluziilor, slujind visului fals, opac!
TĂCERI DECRIPTATE
• Tăcerile pot fi decriptate de orice fals conținut!
• În țipătul prăzii tăcerea se sfâșie continuu!
• Drumurile concentrice duc spre același înșelător abis!
• Vinovăția are proiecții asasine?!
• În nemărginirile clipei tăceri decriptate descresc continuu!
• Absența are darul propriilor mărturisiri; lacrima înflorind…
• Tăcerea e un imperiu care se propagă dominând surâsul și spaima
VERDICTE AMÂNATE, I
• În numele iubirii presupuse miezul sufletul tinde a fi orb și laș; verdicte amânate între iluzie și vină, șoptirile invadând realul!
• Întru rostirea stelelor ce cad nu mai e nevoie decât de o tristețe: lacrima are verdicte amânate!
• Așteptarea surpă dorul și speranța!
• Peste șoptirea viselor în floare, sărutul ca o vindecare întru frumos și lumină divină, plutire de petale de îngeri întru Sf.Cuvânt!
• Pui pietrificați de ger în cuiburi goale; sufletul mamei mereu torturat
• Inima e sigilată uneori de pedepse!
VERDICTE AMÂNATE, II
• Pasivitatea destinului: nu mai contează cine pe cine iubește; mila călăului se ascunde într-o ultimă lacrimă: dorul de viață!
• Poți iubi trădarea care apasă lama cuțitului ce va înflori în răni cuprinzătoare, dar nu te poți ruga pentru cel care îți pune între lacrimile tale o ultimă lacrima a sa!
• Mai trufașă decât destinul e lacrima care tulbură limita ființei!
• Prezentul e supus Spiritului și Stării de lumină în care noi, ereticii clipei trăite abandonăm părți din real, încuviințând trufia!
VERDICTE AMÂNATE, III
• Într-un eu difuz spiritul e confuz?!
• Mi-s degetele arse de nescrise pagini; suferința oxigenează focul creației; ating poezia din îngeri; simt zboruri în surpări cotidiene!
• Dacă văd dincolo de lacrimi atunci cred că tăcerea mi-e rugă!
• Depun mărturie pentru sufletul meu ezitând între a pleca și a rămâne singur în trufia celui învins, însângerat în clipe ultime!
• Sunt pregătit să îndur veșnicia numai prin Spirit și Sf.Cuvânt!
VERDICTE AMÂNATE, IV
• Nu mai am curajul să mă apropii de mine; cu teama altor începuturi am senzația sfârșitului triumfal între lacrimă, trădare și gând amar!
• Într-o șoptire de-o lacrimă visul înflorind iubirea și firescul vieții!
• Numai inima în rugă poate vindeca rănile unei singurătăți ultime în care iluziile sfâșie mereu
• Durerea care nu macină ființa e falsă, fără de esență și de contur!
• Îndurerat și trist e cel care este condamnat la viață, dar sfâșiat de verdicte amânate; sufletul său se surpă în abisuri concentrice!
FLĂCĂRI VIOLETE, I
• Nevăzutul se topește în flăcări violete decriptând realul de fals, de stări și sinergii neconcludente!
• Într-o flacără totul se preschimbă … în preacurând!
• Sub aripi de dor speranța simte adierea vie a lacrimilor!
• În iubire, carnea e mângâiată cu poezia viselor înflorite!
• Așteptarea e dorul care împietrește în rugă!
• Darul oricărei vieți e doar Iubirea!
• Lacrimile înfloresc miez de destin..
FLĂCĂRI VIOLETE, II
• Se clatină înaltul ezitant în doruri ascunse; flăcări violete redau esența nevoi noastre de Divinitate!
• Înger coborând printre șoapte; flăcările speranței sporesc continuu
• Iubind lumina din sufletul curățit de păcate ruga arde în rănile pline de doruri și de singurătate!
• Umbra e sigilată de triumful absenței!
• Fericiți sunt cei a căror speranțe sunt înconjurate de speranțele celorlalți!
• Orice lacrimă arde a singurătate…
(din Constantin ANTON –
„anton_esențe, vol.VII”,
colecția Ideal și culoare, nr.7,
Editura PIM, Iași, 2020)

5
MIEZ de SUFLET

• Iubește certitudinea, dar fiecare miez de speranță are posibilitatea de a înălța Ființa!
• Nu abandona lupta cât timp niciun zbor nu e pierdut!
• Cel mai frumos sentiment patriotic e să săruți lacrima Mamei ce cade pe sfânt mormântul Tatei!
• În fiecare miez de suflet există scindări multiple!
• Zborul e tăinuit de înălțimi!
• Sufletul are nevoie de miezul rațiunii și al iubirii pentru semeni!

(din Constantin ANTON – „anton_esențe, vol.VII”, colecția Ideal și culoare, nr.7, Editura PIM, Iași, 2020)

Anton Constantin

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook