Așteptarea mută…

1
Am fost, mamă, acasă…

Am fost, mamă, acasă,
Casa noastră, cea albastră…
Dar eu n-am avut cui spune:
„Sărut mâna ta bătrână!”

Am rotit ochii prin ogradă
Și ei doreau ca să te vadă…
Cum trebăluiești mata de zor
Pe la soba cu plită și cuptor.

Doar tufa de liliac sub cerdac
Mai avea viață ca altădată
Cu florile către fereastră
Mi-a spus că nu ești acasă.

Mamă, intru, casa era goală
Nu era ca atunci când cu toți
Ne-ntorceam de la școală…
Și ne dădeai repede mâncare.

Mi-arunc ochii pe un perete
Și văd o fotografie cam veche
Alături un calendar cu sfinți
Dar eu plâng… nu am părinți.

O icoană încă mai are prosop
Cusut cu îngerași și floricele
În nopțile când nu aveai somn
Și erai pe gânduri ca orice om.

O șatrancă care-i tare veche…
Încă mai atârnă de un perete.
Țesută demult de dumneata
Într-o iarnă cumplit de grea..

Amintirile rău mă doboară…
Te văd, mamă, ca odinioară
Cu pestelca prinsă-n brâu,
Îmi curg, lacrimele, ca un râu.

Am fost cu gândurile mele
La căsuța cu liliac și zorele.
La frumoasa noastră locuință,
Dar nu te-am găsit, măicuță!!!

2
Așteptarea mută…

Dezbrăcați parcă de viață
Suntem într-o așteptare mută
Ascultăm o melodie virusată
La orga morții din parcul verde.

Ne sprijinim de toiagul bătrân
Și ascultăm pereții cum vorbesc
Despre moartea care cosește
Pajiștea de pe întreg pământul.

Citim zilnic în cartea cu cenușă
În crematoare-s transformate…
Spitalele care sunt prost dotate
Îngoapă zilnic viețile nevinovate.

Suntem iar mânați de-un canon
Și ne rugăm la palide icoane
Noaptea când pământul respiră
Și se cutremură în miez de noapte.

Cădem îngenunchiați și speriați
Că prea pe toate le avem deodată:
Corona virus, secetă, cutremur…
Și ne paște și o foamete verde.

Doamne, așteptarea este mută
Ar trebui să facem rugăciune
Și sfântul maslu pe câmpul curat
Unde doar păsările au mai călcat.

3
Aprind candela sufletului în noapte

Trei ani de când ai plecat discret
Am încetat frate să te mai aștept
În fiecare zi sau noapte, cu lacrimi
Prevesc spre cer spunând că-i greu…

Toți ați făcut parte din sufletul meu
Atunci demult nu știam ce-i greul
Dar unul câte unul sus v-ați ridicat
Am sufletul trist, vesnic nemângâiat.

Aprind candela sufletului în noapte
Să vă pot vedea, să vă am aproape.
Țin memoria ta, a fraților veșnic vie
Pentru că altceva nu pot face BĂDIE.

Rog cu lacrimi fierbinți pe cei sfinți
Să vă dea odihnă cu pace și lumină
În raiul înflorit și cu multă verdeață,
Să vă fie iertate păcatele din viață.

Mi-e dor de mama și tata și surioare,
De voi frații mei inima doare, doare…
Nimic nu mai este cum a fost demult
Trăiesc, deși… sunt moartă demult…

4
Frumoasă a fost copilăria

Frumoasă a fost copilăria,
Pe Dealul Holban cânta ciocârlia…
Un ciripit de pasăre duioasă
Iar mă ia dorul de sat și casă.

Mă bate vântul și-s pe cărare,
Speranța se știe…nu moare
Trece iute peste nori de ploaie,
Durerea la pământ mă-ncovoaie.

Copilăria nu pot s-o uit niciodată
Aș vrea să vină desculță pe uliță,
Prin roua dimineților presărată,
Pe drumul ce trece pe la poartă.

Dar niciodată, copila nu mai vine…
Rătăcită este în timpul de demult.
Din negura timpului zarea-i divină,
Curge astăzi amintirea prin gând…

Suspină trandafirul la fereastră
Văd tâmpla mamei cu petale albe.
Pe tata îl așez frumos într-un mit,
Anii mi-au trecut prin timpul grăbit.

Ciocârliile în zborul lor iar cântă
Toată suflarea satului o ascultă…
Că ea ne va rămâne amintirea vie
Ce-a fost odată… nu o să mai fie.

5
Sufletul are arșiță și se usucă

Sufletul are arșiță și se usucă
Are frământări în prag de seară.
Liniștea din suflet a plecat iară,
Fără să privească cum plâng…

Iată, nici stelele nu au răsărit,
Nici luna nu iese dintre gânduri.
Doar vântul mai dă câte-o adiere
Răcorindu-mi fruntea-ngândurată.

Lipsită sunt de orice bucurie
Și copleșită sunt de-o letargie.
Apasă peste umeri și peste față
Greutăți ca plumbul, of, viață…

Pășește noaptea-n rochie neagră
Nici aștrii nu vor să mă mai vadă
Cum merg ca amețită pe uliță…
Căutând să dau de-a mea măicuță.

Doar bufnița mai zboară din pom
Grăbită anunță moartea unui om.
Zboară un înger cu aripa sidefie
Îmi aștept măicuța. O să mai vină?

Georgeta Tudora

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook