Un mesaj pentru prieteni.

Este vorba despre vechiul slogan lansat acum vreo 30 de ani si vehiculat până în prezent: ,,Să-i lăsăm să lucreze, să vedem ce pot”. Cu ,,să-i lăsăm să lucreze” am pierdut 30 de ani în speranța deșartă că ei, politicienii actuali chiar vor lucra pentru țară. În schimb ei au lucrat contra ei, contra noastră, iar când spun ei, mă refer atât la opoziție care a fost extrem de constructivă în afacerile cu puterea, cât și la guvernanți, indiferent care a fost opoziția și care a fost puterea. Să-i vedem ce pot si acum? Păi ce să poată când toți au pornit la drum cu mari minciuni, promisiuni deșarte, cu comenzi venite din afara țării, cu jurăminte strâmbe si cu multă, enorm de multă ipocrizie ce întinează idealuri, speranțe si multe vise comune ale românilor. Acești bufoni fără niciun fel de conștiință întinează tot ce ating, duc în derizoriu idea de patriotism, de naționalism, de justiție, dreptate si adevăr. Nu întâmplător aproape 70% dintre români le-au întors efectiv spatele, boicotând un întreg sistem printr-un deosebit instinct de conservare, făcând fața propagandei de pe televizoare si internet. Este un prim pas important. Sunt câțiva, extrem de puțini, oameni buni care au intrat sau vor să intre în partidele actuale cu speranța că vor schimba ceva din interiorul lor. Nimic mai fals și mai păgubos, căci, culmea, tocmai prin acei oameni buni, aceste construcții se legitimează și capătă resursa morală de a merge mai departe și a sminti în continuare o parte a poporului. Nu poți schimba din interior minciuna, minciuna o contracarezi spunând adevărul, nu făcând parte din ea. Intrarea în aceste partide cu impresia ca schimbi ceva de acolo, cu ,,lupta din interior”, cu lasă că nu sunt ca ei, dar mă folosesc de ei să fac ceva bun, nu ține de verticalitate, nu ține onoare, ci mai curând seamănă a șmecherie, a tranzacție cu propriile idealuri. Idealurile nu se tranzacționează, nu se negociază nu au ce căuta în mocirlă, căci vor pieri astfel. Practica a demonstrat acest lucru pe parcursul nu a 30 de ani, ci a sute de ani. Dacă în satul, orașul tău ai reușit să construiești un drum, un pod, o scoală, făcând parte dintr-un astfel de partid, iar acel partid a dus țara de râpă sau a compromis un ideal în ochii unui întreg popor, te anunț că de fapt nu ai reușit să construiești nimic, căci primordial este interesul național (un alt termen compromis, pe care nu întâmplător l-am folosit) și nu interesul unei comunități anume, căci atât individul cât si comunitatea din care face parte, în slujba neamului trebuie să se afle… poate unora le este cunoscut acest concept… sunt sigur că au citit diferite cărți, au cunoscut diferiți oameni, dar…continuă să creadă într-o iluzie, aceea a schimbării paharului de cerneală printr-o picătură de apă. Desigur, se va spune că dacă suntem multe picături vom albi cerneala, uitând cel puțin două lucruri elementare: dacă suntem mulți, atunci de ce mai este nevoie să ne băgăm în cerneală? De ce uităm pe de altă parte că resursa lor de a genera cerneală nu este limitată și pot oricând arunca alte fluvii de mizerie peste cei buni? În fine, asta ține de logica fiecărui om în parte, fiecare poate avea argumentele proprii, las aceste rânduri pentru cei ce au ochi, inimă și idealuri, inclusiv pentru oamenii practici. Peste câțiva ani, bineînțeles că voi vorbi din nou cu ei si-i voi întreba ce s-a ales din toate aceste demersuri, cu siguranță-mi vor spune, așa cum mi-au mai spus și alți oameni în ultimii 30 de ani: nimic. Nu, nu s-a ales nimic, ne-am ales cu toții cu alți ani pierduți. Cam asta-i povestea cu lupta din interior, cu oamenii care renunță la idealuri pentru a îmbrățișa o iluzie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook