Când politica intră pe poarta școlii
Politizarea educației – între interesul de partid și interesul elevului
Școala ar trebui să fie locul în care elevul învață să gândească liber, să pună întrebări și să distingă între adevăr, opinie și manipulare. Din păcate, educația ajunge uneori să fie tratată ca o anexă a administrației politice.
Politica educațională este firească într-o societate democratică. Guvernele stabilesc legislația, finanțarea și direcțiile de dezvoltare ale sistemului. Problema apare atunci când politica de partid înlocuiește competența profesională, iar școala devine teren pentru interese politice.
Profesorul trebuie să-i prezinte elevului ideologii, instituții, alegeri și mecanisme democratice, dar nu să-i impună o opțiune politică. Una este educația civică și alta este propaganda.
La fel de importantă este depolitizarea funcțiilor de conducere. Directorul și inspectorul școlar ar trebui să fie evaluați în primul rând prin competență, rezultate și integritate profesională, nu prin relații sau afinități politice. Atunci când cariera unui cadru didactic depinde de schimbarea unei conduceri politice, autonomia profesională este pusă sub semnul întrebării.
Elevul nu este electorat. El nu trebuie transformat în decor pentru imaginea unui politician, în instrument de promovare sau în spectator al conflictelor dintre adulți. El vine la școală pentru a învăța.
Politizarea nu apare întotdeauna prin gesturi evidente. Poate începe cu o numire, o invitație, o presiune administrativă sau promovarea excesivă a unei persoane publice. Luate separat, aceste lucruri pot părea nesemnificative. Repetate, însă, pot crea o cultură a obedienței și a conformismului.
Partidele trec, guvernele se schimbă, miniștrii pleacă, dar generațiile de elevi rămân. De aceea, orice decizie din educație ar trebui să pornească de la o întrebare simplă: Ce câștigă elevul?
Școala trebuie să formeze cetățeni, nu susținători de partid. Iar cea mai bună apărare împotriva politizării nu este interzicerea dezbaterii politice, ci cultivarea gândirii critice.
Un elev care învață să gândească singur este mai greu de manipulat. Iar libertatea lui de gândire trebuie să fie mai importantă decât interesele oricărui partid.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
