Misiune imposibilă: premierul există doar în negocieri

Am să încerc să vă povestesc, în tușe groase, discuțiile mele fals politice cu amicul meu, republicanul de cafenea… bineînțeles am să îmi prezint opinia mea… așa că, mă rog vouă de îngăduință!

În vremuri normale, un stat își caută un prim-ministru așa cum își caută un gospodar un vizitiu: întreabă, alege și pornește la drum. La noi, însă, căutarea premierului a devenit un soi de ședință de spiritism politic, unde toți jură că există candidatul, numai că nimeni n-a avut norocul să-l întâlnească în carne, oase și semnătură.
Premierul nostru trăiește exclusiv în negocieri: dimineața este „aproape agreat „, la amiază „se conturează „,iar spre seară „rămâne o variantă de lucru”. A doua zi, ca orice nălucă respectabilă, se evaporă cu o pudoare demnă de un amanet politic.
Partidele se învârtesc în jurul funcției precum motanii în jurul unui ceaun gol: fiecare miaună că foamea națională îl recomandă tocmai pe el, dar niciunul nu pune mâna pe lingură. Când vine vorba de răspundere, vitejia se ascunde sub masă, iar patriotismul își ia concediu fără plată.
Spectacolul este atât de jalnic, încât, dacă l-ar privi Caragiale, și-ar cere scuze că a exagerat prea puțin. Politicienii noștri au izbutit performanța de a transforma o simplă desemnare într-un concurs de pase, fentări și fandoseli administrative. Se negociază funcția înainte de a se negocia guvernarea, iar ministerele sunt împărțite cu râvnă de moșie moștenită, de parcă bugetul ar fi zestrea vreunui unchi fără urmași.
Fiecare lider intră la tratative cu figura solemnă a unui consul roman și iese cu aerul unui precupeț care n-a izbutit să vândă nici măcar cântarul. Se bat cu pumnii în piept pentru stabilitate, dar își trag scaunul unul de sub celălalt cu dexteritatea unor scamatori de bâlci. Când nu le ies socotelile, declară că lucrează „în interesul țării „,expresie care, în dicționarul politic autohton, înseamnă, de regulă, interesul fotoliului.
Țara privește această reprezentație cu răbdarea boului la jug. Numai că boul, fie vorba între noi, trage la plug; pe când actorii noștri trag doar de timp. Și ce timp! Îl întind ca pe elasticul izmenei până când realitatea începe să pocnească.
Nimeni nu caută omul potrivit pentru vremuri grele. Se caută doar omul suficient de comod încât să nu umbrească vanitalățile celorlalți. Un premier prea hotărât ar speria partidul. Unul prea competent ar jigni mediocritatea. Unul prea independent ar strica întregul aranjament. Așa că idealul rămâne un personaj decorativ: suficient de prezent pentru fotografii și suficient de absent pentru răspundere.
În fond, asistăm la o veritabilă operetă a neputinței. Decorurile sunt luxoase, declarațiile-bombastice, figurile grave și patriotismul distribuit cu polonicul. Lipsește doar protagonistul. Căci premierul, asemenea cometei din calendarele băbești, este anunțat cu solemnitate, așteptat cu înfrigurare și văzut exclusiv de cei interesați să-l vadă.
Până atunci, România rămâne guvernată de comunicate, zvonuri și optimism oficial. Premierul există, firește. Dar numai în stenogramele negocierilor, în comunicatele de presă și în imaginația celor care confundă nesfârșita tocmeală cu actul de guvernare.
Dacă această căutare se va mai prelungi, va trebui, poate, înființat un nou minister: Ministerul Premierului Potențial, instituție fără titular, dar cu purtători de cuvânt din belșug. Ar fi, de altfel, cea mai sinceră oglindă a politicii noastre: multă zarvă, puțină ispravă și o infinită voluptate de a negocia ceea ce n-ai fost niciodată hotărât să faci.

Alina Bănățeanu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo