Nemurire
M-am întrebat pentru o vreme,
de ce-ai plecat şi unde eşti,
dar şoaptele rostite s-au dus,
în drumul astrelor pentru răspuns!
Venit-au azi cu bucurie sau poate ieri,
într-o unduire, ca un voal de scrisoare,
călăuzite de semnul de întrebare,
cu aripi din carul mic şi carul mare!
Nu pot privi decât cu bucurie,
punctul ce formă de viața i-a dat,
omenia e cheia ce opreşte timpul,
din veşnicia ce pe suflet mi-a stat.
Eugenia Bucur, 06.07.2017
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook