Rețeaua de amplificare a urii

Un prieten se retrage de pe Facebook. Ar trebui poate să îi spun să n-o facă, să mai  rămână printre noi, și să ne împărtășească, din când în când, din gândurile sale. E unul dintre cei mai inteligenți, cultivați, generoși și săritori în ajutor oameni pe care i-am cunoscut în viața mea. Dar ar fi o mare greșeală să încerc să-l rețin. Nu mai e de trăit aici. Facebook a devenit adesea un loc de deversare a prostiei cu ștaif, a extremismului și grobianismului. Scoate tot ce e mai rău din om, și parcă rezervele de răutate cresc pe măsură ce sunt consumate. Toți cei care intrăm zilnic pe această rețea am constatat degradarea treptată a relațiilor dintre oamenii cu păreri diferite și încercăm să stabilim care ar fi cauzele și cum ar putea fi contracarate.

Începem să ne dăm seama că nu e o întâmplare, că nu s-a ajuns aici din greșeală, nu a fost o evoluție nefericită dar întâmplătoare, care ar fi putut fi preîntâmpinată. Băieții care administrează aceste rețele online au făcut niște analize despre ce vedem noi când ne conectăm, și au avut de ales între a păstra lucrurile normale sau a câștiga mai mulți bani. Au ales banii.  

Avem un whistleblower, adică avertizor de integritate sau, mai pe românește, un pârâcios, pe nume Frances Haugen, inginer de sistem care a lucrat un timp acolo. De acolo a scos, pe furiș, zeci de mii de pagini interne ale companiei, legate de practicile lor incorecte – atunci când faci o afirmație trebuie să o și probezi. Treaba amuzantă este că, în ciuda faptului că le-a furat datele, cei de la Facebook nu pot să-i facă nimic. E o companie listată la bursă, și nu poate ascunde date privind integritatea companiei față de investitori. Iar ea a cam făcut destule. Din datele sustrase de Frances Haugen rezultă că facebook a făcut cercetări interne din care rezulta că platforma de socializare, prin interacțiunile dintre oameni, amplifică ura, dezinformarea și revolta politică; factorii de decizie știau aceste lucruri, dar au decis să le ascundă publicului.

Denunțătoarea Frances Haugen a apărut la emisiunea americană „60 Minutes”, de unde iau informațiile următoare.

La Facebook a existat un conflict de interese între ce era bun pentru public, adică pentru utilizatorii platformei, și ce era bun pentru Facebook, adică profitul pe care îl puteau obține. Iar Facebook a ales mereu să optimizeze propriul interes. Avem dovezi dintr-o varietate de surse că discursul de ură, discursul politic care dezbină și dezinformarea pe Facebook și aplicațiile sale afectează societățile din toate țările. Platforma promovează conținutul polarizant, plin de mânie și ură, care are ca urmări faptul că deteriorează încrederea noastră civică, erodează dorința de a ne păsa unii de alții, duce la ură și la înverșunare. Versiunea Facebook care există astăzi ne distruge societățile și produce violențe în întreaga lume. 

Sursa problemelor rezidă într-o schimbare făcută de facebook în 2018. E vorba de codul care determină ce vedeți pe fluxul de știri. Ai telefonul, tu poate vezi 100 de bucăți de conținut dacă stai și derulezi 5 minute. Dar Facebook are mii de variante pe care ți le poate afișa. Algoritmul alege dintre acele variante, bazându-se pe conținutul cu care ai interacționat cel mai mult în trecut. Una din consecințele felului în care Facebook alege conținutul azi este că optimizează pentru conținutul care atrage interacțiunea, reacția. 

Cercetarea lor arată că conținutul de ură, de segregare, este cel mai căutat. Este mai ușor să inspiri oamenilor ură decât orice alte emoții. Dezinformarea, conținutul plin de mânie, este atrăgător pentru oameni, îi ține pe platforma lor. Facebook a observat că dacă schimbă algoritmii pentru a afișa conținut mai sănătos, oamenii vor sta mai puțin timp pe site, vor accesa mai puține reclame, iar ei vor produce mai puțini bani. Facebook, practic, amplifică ce e mai rău în natura umană. 

Este una din consecințele nefericite. Nimeni la Facebook nu este rău intenționat, dar motivațiile sunt strâmbe. Rețeaua produce mai mulți bani pentru sine atunci când tu consumi mai mult conținut. Oamenilor le place interacțiunea cu lucruri care solicită o reacție emoțională, iar cu cât sunt expuși mai mult la ură, cu atât mai mult interacționează, și cu atât mai mult consumă. 

Această dinamică a lucrurilor a dus la o plângere la adresa Facebook din partea unor mari partide politice din Europa. Liderii lor simt că schimbările algoritmilor i-au forțat să fie mai negativi în comunicările pe Facebook, făcându-i să ia mai multe poziții de politică extremă. 

Modul cum sunt făcuți algoritmii schimbă modul în care se face politică. Politicienii s-au plâns că sunt determinați să aibă poziții care nu le plac, despre care știu că nu sunt benefice societății. Dar ei mai știu că dacă nu adoptă acele poziții vor pierde, căci adversarii lor politici le vor adopta ei, cu siguranță.

Mark nu a pornit să creeze o rețea a urii, dar a permis să se facă alegeri al căror efect colateral este conținutul polarizant și plin de ură. Intenția persoanelor cu drept de decizie de la vîrful companiei nu este să facă rău,  să provoace violențe, și nici să întrețină mișcări extremiste (cu excepție ideologiei woke pe care o îmbrățișează). Ei vor doar bani. Dar calea prin care îi câștigă trece prin instigarea la ură. Ar putea să ne afișeze și un conținut mai cuminte, nu banal și lipsit de interes, dar să favorizeze postările mai raționale, care îndeamnă la calm și înțelegere. Numai că nu ar mai fi la fel de atractiv. Dintre toate reacțiile umane, ura este cea mai la îndemână, cea mai puternică, te împinge la reacție instantanee și vehementă. Pentru acționarii de la Facebook este suficient că astfel suntem mai conectați. Stăm în rețea mai mult timp, ni se afișează mai multe reclame. Rezultatul este că Mark încasează mai mulți bani, iar noi ne umplem de mânie, nu pe el, ci pe cei pe care algoritmul girat de el îi indică drept dușmanii noștri. (…) – integral pe Alternativa de Bun-Simț.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook.