Sâmburi de octombrie

Din miezul nucii obosite de-ncolțire

răsare azi

bătrânul nuc de mâine.

Și cerul picură la timp să-i dea

răcoare-n însetarea sa.

Noi scrijelim pe trunchiul lui

însemne ale timpului.

Cu sâmburi de octombrie

îi facem ochi și buzunare largi,

ca mâini de ramuri fără frunze

să se odihnească până-n primăveri,

de dorul păsării de ieri.

Simt greul lui și-aș vrea

niciun amar

să nu mai fie

în coaja lui,

în frunza-i ruginie.

Și cântul meu

îl pun în trunchiul său

în scris,

neînțeles decât de mine,

cu sâmburi de octombrie.

1 octombrie 2022

Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
Contactați-ne oricând.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!