Cântecul păsărilor

Musa Dushica

Născut pe 30 septembrie 1961, în Veleglavë, Gollaku Highlands. Și-a terminat școala primară în satul Poliçkë, studiile secundare la Gimnaziul „Zenel Hajdini” din Gjilan, studiile superioare la Facultatea de Filosofie, din Pristina, la catedra de Limbă și literatură albaneză. A lucrat câțiva ani ca profesor la această materie în Școala Gimnazială, din Llashticë Gjilan. Mai târziu, soarta a decis, la fel ca în cazul altor compatrioți, să părăsească țara. De câțiva ani locuiește în Franța.

1
Vocea ta, mamă… vocea ta!

Vreau să mă îmbrățișezi astăzi, mama mea…
Pentru a-ți îndepărta dorul și lacrimile din ochi, care mă întristează!
Mamă, care ne-ai crescut cu firimituri…
Cu suflet și inimă arzătoare!

De câte ori mi-a spus inima, să scriu despre mama mea…!
Și am luat hârtia și creionul în mână,
însă nu am putut începe, pentru că m-am înecat în lacrimi…
Degeaba am stat câteva ore deasupra hârtiei!

Da, azi mi-a fost dor de multe, mamă…, de atât de multe.
Am simțit astăzi tristețea sufletului tău, mamă!
Nu mi-am putut reține lacrimile, curgeau ca un râu…
Ca să-ți văd fața, mi-am întors ochii de la voce!

Pierdut în gânduri, am fost pentru tine astăzi…
Cât de mult îmi doream, doar pe tine să te văd!
Până și versurile de pe hârtie au devenit lacrimile din ochii mei…
Nu se vor usca niciodată… nu, nu trebuie să se usuce!

2
Mâinile tale, tată!

Mâinile tale crăpate, tată, pielea trunchiului de o sută de ani!
Ucis, sfâșiat și degetele picurând sânge…,
însă acele mâini de lucru erau atât de vopsite…, chiar picurau cu aur!
Au fost mâinile tale, ca două ace de ceas, care nu s-au odihnit niciodată, niciodată tată, deloc!

Trupul tău mic, mereu în ploaie și în soare… și sudoarea pe frunte pe care nici vântul nu ar usca-o, tată!
Cămașa ți-a fost ruptă, însă nici nu te-ai gândit la una nouă
Și pliul tău alb, în ​​vârful turnului, ca și cum ar atinge cerul…
Când începe primăvara, castelul se ridică sus,
o punte pentru umanitate realizată cu mâinile tale…!

Tatăl nostru era mic, dar ochii lui erau pini!
Părinte drag, cu gura dulce, curajoas și foarte harnic,
Ai întâlnit un dragon în drumul tău
și de multe ori o fiară…,
Dar ai zidit turnurile cu un steag în mână!

3
Cântecul păsărilor

Ia aceste versete, aruncă-le în mare
sau lasă-le să zboare în vânt!
Fă cu ele așa cum știi,
pune-le la pământ, învârte-le…!

La un lucru te-ai gândit,
să nu distrugă cuiburile păsărilor,
când se joacă ca doi îndrăgostiți,
ramură cu ramură aruncată și frunză cu frunză.

Orbiți de sărutări, când suntem amândoi,
Ce risipă de sentimente din cele mai bune,
stinse deși aveam o sete nestinsă,
Tu și cu mine suntem acolo, la umbra teiului,
odihnindu-ne…

Dacă stelele nu dansează peste noi,
E timpul să pleci și te voi aștepta,
Te voi aștepta să aduci o nouă zi,
Înainte de această zi, nu, să nu murim..!

Musa Dushica

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo