Meditație

Meditînd pe acordurile beethoveniene (v. Beethoven – Complete Violin Sonatas / NEW MASTERING Century’s rec.: Clara Haskil, Arthur Grumiaux https://www.youtube.com/watch?v=HILbYu16eHg) și în prezența acestor minunate flori din vază încă vii, în această sîmbătă a celor adormiți – a Moșilor de vară – zi de pomenire a Sfîntului Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei, am în vedere tema efemerității.

Ca ființe trecînd prin viață atît cît vrea Creatorul nostru, nu ca urmare a vreunor merite, ci în virtutea Milei și a Iubirii divine, pe lîngă fireștile rugăciuni zilnice de slavă și de mulțumire, avem a ne interoga și a ne răspunde zilnic cu un ochi lucid la punga cu talanți încredințați dintru început: care ne este menirea pe lume? Ce-am cheltuit/investit, ce-am mai putea face?

E comod să învinovățim soarele, luna, stelele, vremurile și semenii pentru eșecurile încasate de-a lungul timpului și, concomitent, să ne atribuim integral merite personale pentru toate izbînzile.

Ieșind din această falsă paradigmă, încerc să valorific timpul rămas – pe care doar Dumnezeu mi-l știe – cu gîndul nu la panseurile hedoniste ale unora: „carpe diem“ (Horațiu), „clipă, rămîi“ (Goethe), ci la cugetările înțelepților noștri anonimi, îndeosebi la „nu lăsa pe mîine ce poți face azi“ – îndemn la acțiuni benefice imediate – și „n-aduce anul ce poate-aduce ceasul“ – speranța mereu vie cu inima și mintea Sus de unde ne vin inspirația, puterea și lumina.

Modelul efemerității oferit de cele mai frumoase flori de pe la noi își revarsă policromatic mărturia de credință: Perfecțiunea emană pur doar din Lumina și din Adevărul Treimii dătătoare de viață. Formele, culorile și parfumul lor evocă Raiul desăvîrșirii ce-i cheamă la veșnicie pe cei vrednici. Slavă Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh! Amin!

București, 7 cireșar 2025

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează