Cum privim literatura astăzi
Miriam Dăbău
(Cronică literară)
Vorbisem de multe ori, arătând niṣte idei preconcepute ale unora despre literatura contemporană, exemplificând doar cu iluṣtrii noṣtri înaintaṣi, astăzi vin cu argumente veridice, demonstrând o lipsă totale de logică. De ce să ne ,,omorâm” contemporanii ṣi abia după, să le demonstrăm valoarea? În căutările mele prin scrierile unora, mi-au plăcut câteva idei sustenabile ṣi anume: opera literară, scrierea în general, ,,nu o poţi cântări”, nu există ,,instrument de măsurat”, ci doar de percepție. Ea apare ,,ca un far pe o mare învolburată noaptea, pentru cei nevoiași”.
O carte o estimăm atunci când ,,pătrundem” în interiorul ei citind-o, când acea lumină ne luminează mintea şi inima. Un articol interesant realizat de Cezar Gheorghe cu profesorul Galin Tihanov în luna martie a anului 2019 scoate în evidenţă
valoarea literaturii, specificitatea şi ideea formalismului în literatura rusă, apoi în Europa. Acest curent aduce în literatură forma de autonomie, o diferență între literatura de discurs, prin transmitere a unor ,,idei politice, religioase, sociale etc”, ci includerea ei în formă artistică prin cuvinte. Profesorul Galin Tihanov menționează că ,,unicititatea începe cu limbajul specific” utilizat de scriitor în cadrul unui text literar. Concluzia: fiecare prozator, poet este unic prin forma cuvintelor folosite în textele lor literare (ATENŢIE PLAGIATORILOR!), iar forma artistică, lirica defineşte opera. Nu există similitudine de cuvine într-o operă literară (poezie, proză), care să aparţină a doi sau mai mulţi scriitori în texte literare.
Acum că am lămurit că este important să fim autentici prin scrierile noastre, să-i lăsăm în pace pe predecesorii noṣtri şi să ne concentrăm pe ce avem astăzi în ,,pepinierele” de căutare. Avem scriitori buni, poeţi cu o sensibilitate evidentă, avem tematici multiple ale realităţii înconjurătoare, dar ,,muze” diferite.
În această ,,Cronică literară” nu dezbat ,,mediocrităţile scrisului”, doar ce este interesant, demn, cu potențial artistic şi scriitoricesc. Ideea este ca generaţia noastră de scriitori, critici, poeţi să rămână remarcată.
Astăzi, vorbim despre romanul zilelor noastre, vorbim de poezie, de arta scrisului pe un fundal al non-valorii. Freud, Kafka, Camus etc. au transmis filozofii existenţialiste şi este normal să studiem pentru fundamentul nostru cultural, scriitoricesc, dar ne întoarcem în prezent.
Am citit poezia lui Constantin Vaciu, o poezie cu tentă filozofică excepţional prevalată în poemele sale, prin elemente ca ,,foc”, ,,pământ”, viaţă etc., găsim o filozofie expresivă a vieţii şi a stării umane ṣi mi-am spus: ,,D-le, cât de simplu este să descopăr la poeţii de azi filozofie artistică!” Îmi place ,,substanţa” artistică din poezia Lidiei Zadeh, o ,,duritate” poetică necesară pentru secolul XXI. Apare o formă de cromatism inconfundabilă în poezia lui Tiron Constantin cu acel ,,personaj” de poveste specific lirismului. Forma romantică predominantă (în care semnează şi subsemnata) o regăsim în poeziile majoritare, un ,,romantism modern”, ambiguu chiar. Avem poeţi contemporani buni. Amintesc pe Nicolae Nistor, Adriana Dandu, Nicolae Plesa, Alexandru Ioan Filip, Teodor Meșină, Nicolae Baciut, Dora Teodora Diaconescu, scriitorul şi romancierul Dinica Cristian Ovidiu, Liliana Popa, dramaturgul Dumitru Velea etc., care onorează literatura contemporană.
Este vast subiectul contemporaneităţii şi trebuie dezbătut pe rând, pentru că există mulţi scriitori care fac parte din U.S.R. şi despre care noi nu am citit şi auzit nimic. Închei acest articol cu un citat de Goethe: ,,Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi.” Să trăim prezentul cu valorile noastre mai mult sau mai puţin mediatizate şi să rămânem consolidaţi în armura contemporană, poetică.
Miriam Nadia Dabau
Paris
