Andrei Popete Pătrașcu: Brâncuși merită mai mult decât un sondaj care ratează esențialul

Eu cred că Brâncuși merită mai mult decât etichete politice și sociale! Am citit rezultatele sondajului realizat de INSCOP în parteneriat cu Docuart și primul lucru care mi-a atras atenția nu au fost răspunsurile oamenilor, ci felul în care acestea au fost prezentate. De ce este important să știm că o anumită opinie este împărtășită de votanții PSD, AUR, PNL sau USR? De ce contează dacă respondenții au studii primare sau superioare? Vorbim despre Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari artiști ai lumii, nu despre un concurs între partide sau categorii sociale.

În loc să deschidă o discuție serioasă despre patrimoniu, despre responsabilitatea statului și despre felul în care România își protejează și își valorifică valorile culturale, prezentarea rezultatelor mută atenția spre etichete. Ajungem să comentăm cine votează cu cine și cine are mai multe sau mai puține studii, de parcă iubirea pentru Brâncuși ar putea fi măsurată printr-o diplomă sau prin ștampila pusă pe buletinul de vot. Și, sincer, dacă tot invocăm educația, mă întreb ce au făcut, în ultimele decenii, elitele culturale și instituțiile statului pentru ca Brâncuși să fie cu adevărat cunoscut și înțeles de români. E ușor să tragi concluzii despre oameni. Mai greu este să-ți asumi că educația culturală a fost, ani la rând, tratată superficial. Și da, m-am săturat să ne vorbească unii din vârful limbii despre Brâncuși ca și cum doar ei au dreptul la opinii și exegeze despre viața și operele sculptorului.

Dacă atât au înțeles să facă Docuart și INSCOP, atunci este dezamăgitor. Un sondaj ar trebui să explice opinii, nu să împartă oamenii în funcție de opțiunea politică sau de nivelul studiilor. Atunci când alegi să prezinți rezultatele prin astfel de filtre, influențezi inevitabil și felul în care ele sunt percepute. În loc să vorbească despre Brâncuși, dezbaterea ajunge să fie despre votanți și despre clase sociale. Iar asta spune mai multe despre modul în care a fost construit și comunicat sondajul decât despre relația românilor cu opera lui Constantin Brâncuși.

Mai există un aspect care ridică semne de întrebare și care pe mine m-a contrariat. Dacă scopul sondajului era să afle ce cred românii despre achiziționarea operelor lui Brâncuși, atunci acesta ar fi trebuit să se oprească la opinii și la argumentele din spatele lor. Introducerea apartenenței politice și a nivelului de educație în prim-planul comunicării nu face decât să alimenteze stereotipuri și să transforme un subiect cultural într-o dezbatere despre cine are sau nu dreptul să aibă o anumită opinie. Un sondaj nu e un film, nici macar unul documentar.

Brâncuși nu aparține niciunui partid, nici unei categorii sociale și nici unei elite. El aparține patrimoniului universal. În loc să împărțim românii în votanți, intelectuali, oameni de la sat sau de la oraș, poate că ar fi fost mai util să ne întrebăm de ce, la aproape 150 de ani de la nașterea sa, încă nu am reușit să construim o cultură publică în care opera lui Constantin Brâncuși să fie înțeleasă, apreciată și asumată de întreaga societate. Asta ar fi fost, cu adevărat, o dezbatere care merita purtată.