A fost odată ca niciodată
Un timp minunat, de nerepetat…
Timp de poveste, când Cel Ce Este,
În trup ca al nostru S-a arătat.

Domnul împarte istoria-n două:
În „ÎNAINTE” și „DUPĂ ACEEA”.
Pe lunga axă a cronologiei,
Hristos este Centrul, asta-i ideea!

Comunicase cu creatura
Timp de lungi veacuri, al ei Creator,
Prin îngeri și oameni, prin multe simboluri,
Necunoscut rămânând pentru popor…

Căci cum ai putea să cunoști Infinitul,
Cum să Îl vezi pe Cel ce e Duh?…
Pământul Îi este-așternut la picioare,
Iar tronul Îi este înaltul văzduh!

În anul zero-al istoriei noastre,
Dumnezeu coborî din ceruri ușor,
Nu întru slavă ce îngrozește:
Ca ploaia pe lână, ca Mântuitor..

Minunate au fost „zilele acelea”,
Când Dumnezeu Se-arătă pe pământ tuturor..
Când Și-a privit în ochi creatura,
Când Se plimba, învățându-Și smeritul popor!

Doamne, noi azi Te vedem prin credință,
Cu ochii minții, citind Sfânta Carte…
Să ne primești în cereasca Ta casă,
În veșnicie, de Tine dorim s-avem parte!
amin.

de Preot Sorin Croitoru

Lasă un răspuns