Vis nomad
Ce dor îmi e de o şatră de țigani!
Mi-aş lua concediu -n plină vară,
să fiu nomad, să fiu cu ei, cu ele,
un cuib de trăire, cu inimi de ceară!
Topite-s țigăncile în fumul ce suie,
soarele le-a rumenit fără zăbavă,
flăcări le întețesc sălbatic în dans,
arta umple văzduhul cu o poală!
Eugenia Bucur, 07.07.2017
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook
