ÎN CETATEA CEA CEREASCĂ

 În Cetatea cea cerească n-o să intre orișicine,
Or să intre doar creștinii ce-au știut să facă bine,
Ce, privind atâta lume amărâtă și săracă,
Nu s-au mulțumit să vadă, ci au încercat să facă..

În Cetatea cea cerească n-o să intre orișicare,
Or să intre doar creștinii rugători cu râvnă mare,
Care au ales cu Domnul zi și noapte să petreacă,
Nelăsând o viață-ntreagă zilele-n deșert să treacă..

În Cetatea cea cerească or să intre pân’ la urmă
Toți acei ce-n lunga viață au rămas mereu în turmă.
Și în cinste, și-n credință și în zâmbet, și-n durere,
Și plângând cu pocăință, amărâți sau în putere,

Ei rămas-au lângă Domnul, în biserica cea sfântă,
Unde îngerii din ceruri, nevăzuți, cântări Îi cântă,
Și la Sfânta Liturghie s-au silit să nu lipsească,
Fiindcă își doreau să intre în Cetatea cea cerească.

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns