UN DAR DUMNEZEIESC E O FEMEIE!

Căci ochii văd și inima mai cere,
Dar când femeia dusă la Altar
E dulce ca un fagure de miere,
Ispitele vin toate în zadar!

Un dar dumnezeiesc e o soție
Ce știe să-l împingă pe bărbat
Acolo unde ea l-ar vrea să fie,
Chiar și atunci când el a renunțat,

Căci Dumnezeu a vrut ca ea să știe
Să scoată ce-i mai bun din „omul” ei,
Atunci când el ascultă de soție,
Fiindu-i cea mai dragă-ntre femei..

Un dar dumneziesc este o mamă
Ai cărei prunci sunt blânzi și educați;
Ei vor pleca în lume fără teamă,
Fiind de Domnul binecuvântați,

Căci zestrea ce-au primit-o de acasă
Nu poți s-o cumperi nicăieri cu bani:
Învățătura mamei cea aleasă
O vor purta în suflet peste ani..

E dar dumnezeiesc femeia bună,
Ce-L poartă-n ea mereu pe Duhul Sfânt..
În viața ei nici cea mai rea furtună
Nu-i va trânti catargul la pământ!

Ea este pururi un liman de pace
Și pentru soț și pentru-ai săi copii;
Cu tot ce zice și cu tot ce face,
Neîncetat le-aduce bucurii..

Credința-n Dumnezeu cu ea începe,
Căci ea le-o dăruiește la micuți,
Vorbindu-le, așa cum se pricepe,
Da Tatăl lor, de Care sunt făcuți..

Să prețuim, vă rog frumos, femeia,
Căci a umplut-o Dumnezeu de har;
E darul Lui, și tocmai de aceea
S-o prețuim pe cea trimisă-n dar!

Preot Sorin Croitoru