Breaking News!!! Republica în alertă: s-a zărit o tiară (PAMFLET)

În zorii unei dimineți cenușii, când republica își sorbea tacticos cafeaua de orz și-și număra încă o dată comisiile, subcomisiile și comitetele însărcinate să cerceteze activitatea altor comitete, o veste năprasnică a sfâșiat liniștea administrației: undeva, într-un salon, s-a zărit o tiară!

Vai! Sirenele indignării au început să urle mai ceva decât sirenele fabricilor. Gazetarii de profesie și moraliștii de serviciu au căzut într-o sincopă patriotică. S-a convocat degrabă un conclav de republicani profesioniști, acei oameni care confundă solemnitatea cu importanța și funcția cu inteligența.

– O tiară! au exclamat dânșii cu expresia unor contabili care tocmai au descoperit că istoria nu respectă regulamentul de ordine interioară.

Pe dată s-au alcătuit rapoarte, rezoluții și proteste împotriva obiectului incriminat. Nu fiindcă ar fi făcut ceva, Doamne ferește! Ci… fiindcă exista! Or, pentru anumite spirite birocratice, simpla existență a unei idei diferite constituie deja un atentat la ordinea universală…

Să vezi acum paradă de virtuți republicane! Aceia care până mai ieri nu izbuteau să distingă între un Voievod și o „voie bună” au devenit peste noapte experți în Monarhie. Vorbesc despre Coroană cu aerul cu care un vegetarian ține conferințe despre fripturi: abundă în certitudini și suferă de „lipsă de experiență”.

Îi privești și nu știi dacă să râzi ori să le recomanzi un ceai de tei. Atâta încruntare pentru o tiară!!! Parcă li s-ar fi anunțat invazia hunilor, nu apariția unui simbol istoric. Mai au puțin și transformă orice fotografie de epocă într-o lovitură de stat.

Un domn, cu mustață administrativă și frunte ministerială, a declarat grav:
– Monarhiștii trăiesc în trecut!

Adevărat. Numai că trecutul are prostul obicei de a exista înaintea prezentului. Iar prezentul, când este administrat exclusiv de mediocrități zeloase, sfârșește adesea prin a deveni o notă de subsol.

Altul, foarte revoluționar între două pensii speciale și trei îndemnizații, a tunat:
– Coroana nu mai are loc într-o societate modernă!
Firește. În schimb, au loc din belșug vanitatea fără merit, demagogia fără rușine și incompetența cu legitimație. Republica aceasta pare atât de generoasă cu nulitățile, încât orice talent riscă să fie legitimat doar dacă promite să nu strălucească prea tare.

Nu pot să nu admir această specie de republican care se declară apărător al poporului, dar privește poporul cu aceeași simpatie cu care pisica privește canarul. Îl invocă în discursuri și îl evită pe trotuar…
Iar când aud de monarhiști, acești domni își pierd cumpătul cu o viteză demnă de un campion al sprintului. Nu discută, nu argumentează, nu polemizează. Se alarmează. Pentru dânșii, o Coroană este o calamitate naturală, blazonul – o epidemie și referirile la tradiție – o catastrofă administrativă.

Ce spectacol! Niște apostoli ai toleranței care nu tolerează decât ecoul propriei voci. Niște predicatori ai pluralismului care visează, în taină, la unanimitatea obținută prin fluierături.
Iată unde se ascunde farmecul întregii comedii! Tiara n-a făcut nimic. N-a vorbit, n-a votat, n-a cerut buget, n-a emis ordonanțe și nici n-a înființat vreo agenție pentru supravegherea agențiilor deja existente.
A stat, pur și simplu, acolo.

Însă… câți oameni a pus pe fugă…

Se vede treaba că, uneori, un simbol tăcut poate produce mai multă agitație decât o mie de discursuri găunoase. Dacă o simplă tiară izbutește să tulbure atât de adânc somnul liniștit al conformismului republican, atunci nu tiara are motive de îngrijorare, ci pernele pe care dorm adversarii ei.

Alina Bănățeanu