Când politicienii decid partea bună a istoriei
Andrei Popete-Pătrașcu
De fiecare dată când aud câte un politician spunând că este „de partea bună a istoriei”, mă întreb cine i-a dat dreptul să vorbească în numele istoriei. Parcă nu mai este suficient să-și apere deciziile cu argumente și rezultate. Nu. Trebuie să lase impresia că cine nu este de acord cu ei se află automat în partea greșită. Este o aroganță care spune mai multe despre cei care o afișează decât despre cei pe care îi critică.
Istoria nu funcționează după discursurile ținute la conferințe de presă și nici după sloganuri. Au existat destule momente în care lideri convinși că dețin adevărul absolut au sfârșit prin a fi judecați exact pentru lipsa lor de modestie. Când începi să te vezi ca un fel de arbitru moral al societății, ai făcut deja primul pas spre ruperea de realitate.
Problema nu este că unii politicieni au convingeri ferme. Este firesc să le aibă. Problema apare atunci când orice critică este tratată ca un atac împotriva progresului, iar orice om care pune întrebări este catalogat drept retrograd. În loc să explice, etichetează. În loc să convingă, moralizează. Și exact această atitudine alimentează neîncrederea oamenilor în politică.
Mai există și un paradox pe care prea puțini îl observă. Cei care vorbesc cel mai des despre toleranță și pluralism par, uneori, cei mai puțin dispuși să accepte că pot exista opinii legitime diferite de ale lor. O democrație matură, așa cum le place unoră sa spună, nu se construiește pe certitudini absolute și nici pe superioritate morală, ci pe dezbatere, pe argumente și pe respect reciproc. În clipa în care începi să crezi că doar tu reprezinți progresul, iar ceilalți sunt doar obstacole în calea lui, nu mai aperi libertatea de exprimare, ci încerci să o condiționezi de acordul cu propria ta viziune.
Poate că ar fi mai sănătos pentru noi ca societate dacă politicienii ar renunța la lecțiile despre „partea bună a istoriei” și s-ar concentra pe partea bună a prezentului. Românii nu trăiesc în manualele de istorie, ci în lumea reală, unde contează salariile, siguranța, libertatea și respectul pentru opinii diferite. Istoria îi va judeca oricum, indiferent cât de des o invocă. Până atunci, responsabilitatea lor nu este să se proclame învingătorii viitorului, ci să demonstreze, prin fapte, că merită încrederea celor pe care îi reprezintă.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
