Criza de încredere. Deschidem dosarul Monarhiei?

Națiunii noastre i-a venit timpul unei noi încercări: tăria sufletului. Criza cea mai adâncă nu este cea a pâinii, nici cea a visteriei, ci criza încrederii. Când cetățeanul nu mai crede în cârmuire, când legea pare șovăitoare, iar cuvântul dat își pierde greutatea, atunci se clatină însăși temelia statului.

România a mai cunoscut asemenea răscruci. A ieșit din ele prin vrednicia oamenilor de stat și, să recunoaștem fără putință de tăgadă, prin puterea unei Instituții așezate deasupra patimilor zilei. De aceea, fără înflăcărare oarbă și fără prejudecăți, se cuvine să pun întrebarea:
Este vremea să deschidem, cu mintea limpede și cu inima împăcată, dosarul Monarhiei?
Nu pentru a răscoli umbrele trecutului și nici pentru a împărți poporul în tabere potrivnice. Istoria nu este tribunalul resentimentelor, ci școala judecății. Ne cere să cântărim faptele, nu lozincile. Rezultatele, nu pasiunile de o clipă.
Monarhia, în înțelesul ei constituțional, a fost un factor de echilibru. În vremuri de tulburare, Coroana a însemnat permanența statului, acolo unde guvernele veneau și plecau, iar partidele își consumau luptele. Nu pretind că o formă de guvernământ este, prin ea însăși, izbăvitoare. Nicio Instituție nu poate înlocui virtutea publică, cinstea și răspunderea.
Dar tocmai de aceea întrebarea rămâne vie. Dacă încrederea este moneda cea mai rară a vremurilor noastre, nu suntem oare datori să cercetăm toate izvoarele din care ea s-ar putea naște? Nu suntem oare obligați să discutăm ,cu demnitate și fără înverșunare, toate soluțiile pe care istoria și experiența ni le pun înainte?
A închide o dezbatere înainte de a începe este semnul unei societăți temătoare. A o purta cu bună-credință este dovada maturității civice. România nu are nevoie de mituri noi și nici de idolii clipei. Are nevoie de Instituții respectate, de conducători vrednici și de un ideal comun care să ridice privirea cetățeanului dincolo de interesele înguste ale prezentului.
Poate că dosarul Monarhiei nu va schimba răspunsurile pe care le avem astăzi. Poate însă va schimba felul în care ne punem întrebările. Și aceasta nu este puțin lucru! Căci un popor care îndrăznește să-și cerceteze trecutul cu luciditate își pregătește viitorul cu înțelepciune.
Criza de încredere nu se vindecă prin strigăte, ci prin caracter. Nu prin vrajbă, ci prin cumpănire. Nu prin uitare, ci prin adevăr. Iar adevărul nu se teme niciodată de o dezbatere cinstită.

Alina Bănățeanu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo!