Profesorul de istorie Andrei Popete Pătrașcu îl critică pe ministrul Apărării, Radu Miruță: „România nu se înarmează. România cumpără”

Profesorul de istorie Andrei Popete Pătrașcu îl critică pe ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, pentru modul în care este prezentată înzestrarea Armatei României. Într-o scrisoare deschisă, acesta susține că discursul public este concentrat prea mult pe miliardele cheltuite și pe marile contracte de achiziții și prea puțin pe capacitatea efectivă de luptă a armatei. „România nu se înarmează. România cumpără. Și este o diferență uriașă”, afirmă profesorul, care consideră că semnarea contractelor nu poate fi confundată cu dezvoltarea unei capacități militare reale.

Andrei Popete Pătrașcu atrage atenția că între semnarea unui contract și obținerea unei capacități operaționale există un drum lung: producția și livrarea echipamentelor, instruirea militarilor, infrastructura, muniția, mentenanța, logistica și integrarea cu sistemele deja existente. Profesorul avertizează că, în condițiile evoluției rapide a tehnologiei militare, echipamentele considerate performante la momentul contractării pot ajunge să fie depășite sau insuficiente atunci când intră efectiv în serviciu. „Războiul nu așteaptă ca noi să ne terminăm achizițiile”, susține acesta.

Profesorul de istorie consideră că România riscă să confunde platforma militară cu adevărata capacitate de luptă. Un avion, un blindat, o navă sau un sistem de rachete nu pot reprezenta singure o armată modernă. Invocând lecțiile războiului din Ucraina, Pătrașcu subliniază importanța dronelor și a contracarării acestora, a senzorilor, recunoașterii, războiului electronic, comunicațiilor, apărării antiaeriene, muniției și logisticii. „O armată nu este un showroom de tehnică militară. Este un sistem”, afirmă acesta.

În scrisoarea adresată ministrului Radu Miruță, Andrei Popete Pătrașcu îi contestă inclusiv expertiza în domeniul militar și capacitatea de a evalua corect diferența dintre achiziție și capacitate de luptă. Profesorul precizează că observația sa nu reprezintă un atac personal, ci este formulată din perspectiva unui profesor de istorie. În opinia sa, performanța unui ministru al Apărării nu ar trebui măsurată prin numărul contractelor semnate, ci prin răspunsul la o întrebare fundamentală: ce poate face efectiv Armata României astăzi și ce va putea face peste cinci sau zece ani?

Pătrașcu subliniază că nu contestă necesitatea investițiilor în apărare și nici nevoia României de tehnică militară modernă. El contestă însă ideea că miliardele contractate sunt echivalente cu securitatea națională. În opinia sa, succesul înzestrării trebuie măsurat prin capacitatea de reacție a armatei, stocurile de muniție, apărarea împotriva dronelor, războiul electronic, comunicațiile, instruirea personalului, logistica, mentenanța și capacitatea industriei interne de a susține efortul militar.

Profesorul consideră că toate aceste componente trebuie să funcționeze împreună, iar România trebuie să își construiască o capacitate militară adaptată conflictelor viitorului. Printre întrebările pe care le ridică se numără cât de repede poate reacționa armata, cât timp poate lupta, dacă are suficiente muniții, dacă poate contracara dronele, dacă dispune de informații în timp real și dacă poate repara și înlocui rapid echipamentele pierdute. În acest context, Andrei Popete Pătrașcu transmite un mesaj clar: „România trebuie să cumpere pentru războiul care vine, nu pentru războiul care a fost”.

În final, profesorul de istorie susține că adevărata măsură a înzestrării României nu ar trebui să fie valoarea contractelor sau numărul platformelor comandate, ci capacitatea acestora de a funcționa împreună într-un sistem militar coerent. România, spune Pătrașcu, nu are nevoie doar de o armată cu echipamente moderne, ci de o armată modernă, capabilă să lupte, să reziste și să se adapteze într-un conflict real. „Diferența dintre cele două poate deveni vizibilă abia atunci când este prea târziu pentru a mai corecta greșelile”, avertizează profesorul.