Sfântul Apostol Matia
Sursă foto: doxologia.ro
(9 august)
Astăzi este ziua de prăznuire a Sfântului Matia, singurul Apostol din cei 12 care nu a fost ales în mod direct de Hristos. Din Faptele Apostolilor știm că, după Înălțarea lui Hristos, Sfântul Petru s-a ridicat înaintea unei mulțimi de ucenici și a spus că trebuia ales un ucenic care să-l înlocuiască pe Iuda trădătorul, pentru ca numărul Apostolilor să fie din nou doisprezece. Au fost aleși doi bărbați care Îl urmaseră pe Hristos încă de la botezul Său, s-au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Matia. Din acel moment, el a fost numărat împreună cu cei doisprezece Apostoli.
Sfântul Matia s‑a născut în Betleem, în sânul tribului lui Iuda. Îşi însuşise din tinereţe învăţăturile Legii, pe care le-a studiat alături de Sfântul şi Dreptul Simeon, iar la începutul activităţii sale misionare a făcut parte dintre cei „şaptezeci” trimişi de Hristos.
După convertirea şi chemarea sa, Apostolul Matia a propovăduit Evanghelia lui Hristos în mai multe regiuni, între care Iudeea, Macedonia şi ceea ce este numit în surse Etiopia. Misiunea sa a fost una itinerantă, adresându‑se atât iudeilor, cât şi neamurilor din teritoriile prin care trecea.
Sursele care vorbesc despre viaţa şi moartea sa nu sunt unitare. Unele documente susţin că Matia ar fi suferit martiriul în Etiopia; altele, însă, descriu o serie de deplasări ulterioare — plecarea din Etiopia spre Macedonia şi apoi înapoi în Iudeea — unde a continuat să propovăduiască învăţătura lui Hristos. Conform acestor relatări, el a fost chemat în Templu de arhiereul Anania pentru a da socoteală în faţa acuzaţiilor aduse de liderii iudaici, care îl învinovăţeau că îl slăveşte pe „Iisus Nazarineanul”, pe care îi considerau un profet fals.
Fiind neclintit în credinţa sa şi refuzând să se lepede de Hristos, Matia a fost supus unei pedepse violente: a fost lovit cu pietre până şi‑a dat sufletul. Pentru a ascunde sau a transforma pedeapsa în faţa autorităţilor romane şi pentru a nu fi acuzaţi de crimă nejustificată, potrivit relatărilor, cei care l‑au condamnat au procedat la decapitarea sa cu o secure — practică pe care romanii o foloseau uneori în cazurile în care cineva era perceput ca o ameninţare la adresa ordinii imperiale sau a autorităţii Cezarului. Astfel, moartea Sfântului Matia este prezentată de unele scrieri nu ca o simplă prigonire din motive religioase, ci şi ca rezultat al încălcării legii romane.
În tradiţia creştină a rămas şi relatarea privind soarta moaştelor sale: se spune că, în anul 324, împărăteasa Elena le‑ar fi adus la Roma. O parte din aceste relicve ar fi fost apoi trimise la Trier, considerat unul dintre cele mai vechi oraşe ale Germaniei. Acolo au fost descoperite în timpul unor lucrări de restaurare efectuate la o biserică, după care au fost aduse la abaţia benedictină ce a primit numele Sfântului Apostol Matia. De atunci, acest loc a devenit un important centru de pelerinaj pentru credincioşii catolici.
Ţinând cont de existenţa celor două tradiţii privind locul martiriului, există şi documente care atestă păstrarea unor moaşte ale Sfântului Matia în teritoriile care corespund azi Georgiei. Această variantă nu poate fi complet exclusă, mai ales dacă se ţine cont de interpretările unor cercetători care identifică „Etiopia” din sursele vechi cu zone situate în estul Georgiei, astfel explicând prezenţa unor relicve în acea zonă.
Indiferent de diferenţele de amintire istorică, Sfântul Matia rămâne în tradiţia creştină un Apostol cinstit pentru devotamentul şi curajul său în vestirea Evangheliei, iar amintirea sa este păstrată prin relatările despre viaţa, moartea şi moaştele sale.
Ucenicii rămași fără nume, dintre care a fost ales Matia, ne amintesc că majoritatea dintre noi suntem chemați la același lucru — să fim următori și mărturisitori ai lui Hristos fără însemnătate în ochii istoriei, ale căror vieți poate că nu vor fi consemnate în cărțile de istorie, dar a căror lucrare este mai importantă decât laudele lumești și progresele tehnologice.
Al doilea lucru interesant la Sfântul Matia este că rolul său în rândul celor Doisprezece nu putea fi ușor de asumat. Cu siguranță nimeni nu se îndoia de credincioșia lui Matia față de Hristos, căci Matia Îl urmase încă de la început și nu se smintise niciodată de vreuna dintre faptele lui Hristos, așa cum se întâmplase cu atât de mulți alții. Dar Matia a fost ridicat dintr-odată de la statutul unui ucenic obișnuit la o poziție de conducere; era el pregătit să-și asume un asemenea rol sau se simțea depășit de situație și intimidat de cei Unsprezece, nevrednic să fie numărat printre bărbații care avuseseră o legătură atât de apropiată cu Iisus? L-au primit cei Unsprezece pe Matia imediat ca pe unul dintre ei sau au existat anumite tensiuni pentru că, deși acum era numărat printre cei Doisprezece, nu avusese aceleași experiențe din timpul lucrării pământești a lui Hristos? I-a fost greu lui Matia să-l înlocuiască pe cel care Îl trădase pe Hristos — a simțit oare că trebuia să dovedească ceva?
Biblia nu spune nimic despre vreo împotrivire a Sfântului Matia față de alegerea sa — se poate presupune că el a primit povara și cinstea rolului care i-a fost încredințat sub călăuzirea Duhului Sfânt. Sfântul Matia trebuie să fi cunoscut greutățile pe care le presupunea devenirea sa ca al doisprezecelea Apostol. El se transforma, în fapt, într-o țintă pentru dușmanii creștinismului, se angaja la o viață dificilă de propovăduire a Evangheliei și urma să conducă alături de bărbați care Îl cunoscuseră pe Iisus mai îndeaproape decât Îl cunoscuse el. Matia trebuie să fi știut că posibilitatea de a suferi avea să crească foarte mult dacă primea voia lui Dumnezeu.
Mai ales în ziua prăznuirii sale, putem cugeta la felul în care am putea să ne străduim să fim asemenea Sfântului Matia. Cu toții suntem capabili de lucruri mari; dacă am putea doar să-L urmăm pe Hristos și să primim fără împotrivire ceea ce ni se cere. Amin.
Pr. Drăghici Nicolae Laurențiu
Parohia Gura Motrului, județul Mehedinți
