Vindecarea fiului lunatic

(Matei 17, 14-23; Marcu 9, 14-29; Luca 9, 37-42)

Pericopa evanghelică din Matei 17, 14-23, având ca temă vindecarea unui băiat care suferea de demon, are relatări asemănătoare în Marcu 9, 14-29 și Luca 9, 37-42. Unele traduceri ale textului grecesc al Sfântului Matei văd în cuvântul grecesc σεληνιάζομαι (seleniazomai) „epilepsie”, însă traducerea literală a acestui cuvânt grecesc este „a fi lovit de lună”, iar versiunea ortodoxă folosește în acest pasaj cuvântul „lunatic”, deoarece se părea că boala creștea și scădea în intensitate odată cu fazele lunii. Sfântul Matei lămurește mai departe starea băiatului, scriind că Domnul Iisus a certat demonul, iar diavolul a ieșit din băiat și acesta s-a vindecat chiar în ceasul acela.

Această minune al vindecării este relatat în Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, imediat după Schimbarea la Față a lui Iisus pe Muntele Tabor, când Și-a arătat dumnezeirea Sa (Matei 17, 1-11; Marcu 9, 2-12; Luca 9, 28-34), eveniment la care au fost martori trei dintre Apostolii Săi: Petru, Iacov și Ioan. Când au coborât de pe munte, se afla acolo o mulțime de oameni, iar ceilalți Apostoli erau printre ei, încercând, se pare, să-i vindece pe cei din mulțime, în timp ce Iisus Hristos, Petru, Iacov și Ioan se aflau pe Muntele Tabor. Tatăl băiatului lunatic Îl roagă stăruitor pe Domnul să-i vindece fiul, deoarece Apostolii nu putuseră să vindece copilul. În pasajul din Marcu (Marcu 9, 14-29), Mântuitorul îi spune tatălui: „De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede”, iar tatăl spune: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 23-24). Iisus a certat apoi demonul, iar acesta a ieșit din băiat, așa cum se relatează în cele trei Evanghelii: Matei, Marcu și Luca.

După aceea, ucenicii au vorbit cu Iisus în particular, fiind îngrijorați de faptul că nu putuseră să-l vindece pe băiat, iar Iisus le spune că nereușita lor de a vindeca era din cauza lipsei de credință. Lipsa de credință a Apostolilor este o temă care revine în această secțiune (Matei 14, 16-21; 14, 26-27; 14, 28-31; 15, 16; 15, 23; 15, 33; 16, 5; 16, 22; 17, 4; 17, 10-11). Cei mai mulți cercetători biblici au fost de acord că „lipsa de credință” a ucenicilor subliniază faptul că puterea lor de a vindeca nu era a lor, ci aparținea în întregime Domnului și le fusese dăruită de El, după cum se arată în Matei 10, 1 (Marcu 3, 13-19; Luca 6, 12-16). Deoarece vindecarea este un dar de la Dumnezeu, pentru a-i putea vindeca în mod corespunzător pe cei bolnavi era importantă calitatea credinței lor. În acest pasaj al Scripturii, credința lor este comparată cu un grăunte de muștar. Pilda grăuntelui de muștar le fusese deja predată Apostolilor de către Iisus (Matei 13, 37; Marcu 4, 30-32; Luca 13, 18-21), astfel încât ei puteau înțelege ceea ce le spunea Domnul în acel moment. Cea mai mică sămânță, precum grăuntele de muștar — cea mai mică credință adevărată — poate avea un efect mare prin puterea Domnului, pe când o credință slabă nu are niciun efect. Slăbiciunea credinței lor este abordată în continuare de Domnul atunci când le spune că acest fel de vindecare nu poate fi săvârșit decât prin rugăciune și post (Matei 17, 21). Aceasta sugerează că, până în acel moment, când Iisus le-a vorbit despre acest lucru, ei nu înțeleseseră că rugăciunea stăruitoare și postul erau necesare pentru a hrăni și întări darul vindecării pe care îl primiseră de la Dumnezeu (Matei 10, 1.8).

Acest pasaj din Sfânta Scriptură vorbește și despre mutarea munților prin credință adevărată. Ideea mutării munților prin credință apare de mai multe ori atât în Vechiul, cât și în Noul Testament (Isaia 40, 4; Isaia 49, 11; Isaia 54, 10; Matei 21, 21-22; Marcu 11, 23; Luca 17, 6; 1 Corinteni 13, 2) și se referă la depășirea marilor obstacole printr-o credință adevărată. Depășirea obstacolelor prin rugăciune și post — prin credință adevărată — își găsește ecou și în Filipeni 4, 13, unde Sfântul Pavel, aflat pe atunci în închisoare și trecând prin multe încercări, le scrie filipenilor pentru a-i încuraja să rămână statornici în credință, în ciuda oricăror obstacole trupești și duhovnicești cu care s-ar putea confrunta. Căci, după cuvintele Sfântului Pavel către filipeni, „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește” (Filipeni 4, 13), deoarece la Dumnezeu „toate sunt cu putință” pentru cei care cred (Matei 19, 26).

Pr. Arnăutu Marian Constantin

Parohia Comanda, județul Mehedinți