MĂ-NCHIN

Anișoara Laura Mustețiu s-a născut în Timișoara. În 1990 a emigrat în Germania unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Din 2014 locuiește în Sydney, Australia. Deşi trăiește departe de ţară, dragostea ei pentru limba şi cultura română a rămas o pasiune pe viaţă.

Studii: Liceul de Filologie Istorie, Timișoara (1989), Știinte Economice, IHK Ludwisghafen (1995), Studii de Literatura Germană și Journalism, ILS, Hamburg (2008), Advanced Diploma of Business, TAFE, Australia (2015), Bachelor of Communication, majors in Creative Writing/Business Communication, Griffith University, Australia (2017).

Numeroase colaborări și publicații în România şi în străinătate de poezii si eseuri. Cărți publicate: Travel in Time, A Life Story in Poems (2020), Yarran, Stories from Australia, (2020), Un sărut pierdut pe mătasea timpului (2020), Editura Academiei Româno-Australiene, Emoții și Lumină (2021), Editura Bifrost.

Anișoara Laura Mustețiu este membră în Liga Scriitorilor din România și redactor la radio Pro Diaspora.

1
CÂND SOARELE RĂSARE

Când soarele răsare, iluminând mii de fiori,
printre nori rebeli, pufoși şi călători,
însingurată, mă-nfăşor cu un curcubeu,
și mă rog din suflet, mă rog la Dumnezeu.

Când sufletul mi se lovește de răceala umană,
în vise zdrobite, vise adunate-n mormane,
îmi iau în brațe dorul, şi-un gând plin de valori
și cad ostenită pe o câmpie presărată cu flori.

Mă-nfăşor înfrigurată cu-n cuvânt sfânt,
care-mi pansează durerea unui suflet blând,
ținând în mână un mănunchi de iluzii,
le las plutind pe-un râu plin de deziluzii.

Cuvinte amare-mi strivesc inima plăpândă,
ca un balaur cu gura-nflăcărată şi flămândă,
dar eu zâmbesc unui gând bun în depărtare,
plec înspre el când inima mă doare.

2
MĂ-NCHIN

Când dorurile-și scutură trăirile,
pe căi singuratice de suflet pribeag,
mă copleșesc din nou amintirile
de părinți, de casă, de un suflet drag.

Prea târziu am înțeles ce este viața,
și-am învățat să cern ce-i valoros
din sita timpului ce-și schimbă fața,
astăzi mă-nchin, măicuță cu suflet pios.

Sufletul mi se perindă-n căutare,
pe unde pășeau părinții mei odată,
vă caut glasul sfânt în depărtare,
tăicuță, cât sunt de-ndurerată.

Cuvinte se rostogolesc în lacrimi,
dar au rămas înțelepciuni ce ați lăsat
lângă coroana cu miros de dafini,
părinții mei, cu suflet blând, curat.

Vă strâng toată averea-n brațe,
iubirea ce în urmă mi-ați lăsat,
ce leagă o punte până acolo,
în ceruri, unde odată ați plecat.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează