Andrei Popete Pătrașcu: Când devine securitatea națională o urgență pentru CSAT?
După explozia dronei maritime ucrainiene din Portul Constanța, autoritățile ne-au transmis că situația este sub control, că nu există pericol și că totul a fost gestionat exemplar. Foarte bine. Dar într-un stat care pretinde că tratează securitatea națională cu maximă seriozitate, apare inevitabil întrebarea: dacă o dronă militară implicată într-un conflict aflat la câteva sute de kilometri ajunge și explodează într-un port strategic al României, nu este acesta exact genul de eveniment pentru care există CSAT? Sau Consiliul Suprem de Apărare a Țării se convoacă doar când pericolul vine cu programare și invitație oficială?
Ni se spune că Ucraina a informat autoritățile române după ce a pierdut controlul asupra dronelor, dar după vreo patru ore. Din fericire, nu au existat victime. Dar într-o democrație matură cum se laudă ai noștri că este în România, absența victimelor nu ar trebui să înlocuiască obligația de a oferi explicații. Cetățenii nu întreabă doar „ce s-a întâmplat?”, ci și „cum a fost posibil?” și „ce măsuri se iau pentru ca situația să nu se repete?”. Până acum, răspunsurile par să fie distribuite fragmentat între comunicate, postări pe rețele sociale și declarații ocazionale.
La fel de interesantă este recomandarea repetată de a ne informa „doar din surse oficiale”. O formulă care sună foarte bine, aproape terapeutic. Numai că apare o problemă simplă: care sunt aceste surse oficiale? Comunicatul Președinției? Ministerul Apărării? SRI? MAI? Prefectura? Ambasada? Postările de pe rețelele de socializare ale demnitarilor? În ultimele ore, doar pentru acest incident, românii au fost nevoiți să adune informații dintr-un puzzle birocratic în care fiecare instituție pare să dețină câte o piesă, dar nimeni nu pare dispus să arate imaginea completă. Dacă transparența înseamnă să alergi după declarații răspândite prin șase instituții și trei platforme, atunci am redefinit conceptul de surse oficiale și mai ales sigure.
Mai mult, dacă incidentul este suficient de important pentru a determina evacuări, mobilizarea structurilor de securitate și reacții la nivel prezidențial, atunci este legitim să ne întrebăm de ce nu există o dezbatere instituțională transparentă în cadrul CSAT sau măcar o explicație publică privind necesitatea ori inutilitatea unei astfel de convocări. Tăcerea nu elimină întrebările. Din contră, le amplifică. În lipsa unor explicații clare, cetățenii rămân să aleagă între zvonuri, speculații și celebra recomandare de a avea încredere că „instituțiile își fac treaba”.
Cum a ajuns, totuși, o dronă maritimă ucraineană până în inima Portului Constanța, la câteva sute de metri de infrastructuri critice și în apropierea terminalelor petroliere, fără să fie interceptată sau măcar urmărită eficient? Aceasta este întrebarea pe care autoritățile par să o ocolească. Cu atât mai surprinzător este faptul că, în loc să ofere explicații despre eventualele breșe de securitate, instituțiile par angajate într-un schimb de responsabilități.
MApN a transmis că monitorizarea traficului naval în Marea Neagră este în competența Autorității Navale Române, în timp ce ANR răspunde că nu are atribuții și nici echipamente pentru monitorizarea vehiculelor maritime fără echipaj cu destinație militară, susținând că această responsabilitate aparține instituțiilor din domeniul apărării și securității naționale. Dacă fiecare instituție explică de ce nu era treaba ei, atunci a cui era?
Pentru cetățeni, problema nu este cine completează formularul potrivit, ci faptul că o dronă militară a ajuns într-unul dintre cele mai importante obiective strategice ale României. Iar până când nu va exista un răspuns clar la această întrebare, impresia lăsată este aceea a unui stat care explică foarte bine cine nu este responsabil, dar mult mai greu cine este.
MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează
