România pe marginea prăpastiei
România nu mai trece printr-o simplă criză politică. Este o criză de stat. O țară în care cetățenii nu mai au încredere în instituții, în care deciziile importante sunt contestate, iar puterea pare preocupată mai degrabă de propria supraviețuire decât de interesul public. În locul stabilității avem improvizație, în locul dialogului avem tăcere, iar în locul responsabilității avem un haos care se adâncește de la o zi la alta.
În acest climat, noua lege a salarizării riscă să lovească exact în domeniile care țin România în picioare: educația, sănătatea și armata. În loc ca aceste sectoare să devină o prioritate națională, ele sunt din nou puse în situația de a suporta costul dezechilibrelor bugetare. În același timp, modificările privind declarațiile de avere ale demnitarilor au stârnit controverse, fiind percepute de mulți drept o diminuare a transparenței tocmai pentru cei care administrează banul public. Când celor care servesc statul li se cere tot mai mult, iar celor care conduc statul li se oferă mai puțină transparență, mesajul transmis societății este unul profund greșit.
Mai grav este că România pare să fi rămas fără busolă. Președintele este perceput de o mare parte a opiniei publice ca absent din marile dezbateri, într-un moment în care țara are nevoie de fermitate și de direcție. În același timp, un guvern aflat într-o situație politică fragilă continuă să conducă de luni de zile, alimentând impresia unui stat blocat, incapabil să ofere soluții rapide și credibile.
Între timp, românii privesc cum costul vieții crește, investițiile întârzie, iar tensiunile sociale se acumulează. Încrederea se pierde mult mai repede decât se câștigă, iar atunci când oamenii ajung să creadă că regulile nu mai sunt aceleași pentru toți, democrația începe să se golească de conținut. Nu acesta este statul eficient și modern promis de fiecare guvernare.
România este astăzi pe marginea prăpastiei nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de viziune și de responsabilitate. În tot acest climat de neîncredere, tot mai mulți români îl privesc pe Călin Georgescu ca pe un lider care ar putea oferi o nouă direcție țării. Rămâne de văzut dacă această speranță se poate transforma într-un proiect politic capabil să răspundă provocărilor reale ale României, dar pentru aceasta este nevoie de alegeri corecte. Un lucru este însă cert: dacă actuala clasă politică va continua să ignore semnalele venite din societate, cea mai mare pierdere nu va fi a unui partid sau a unui guvern, ci a încrederii românilor în propriul stat și în viitorul lor.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
