Întrebare pentru viitor. Capitalul nevăzut al unei națiuni.
Mulți se întreabă:
„La ce ne mai folosește Monarhia?”
Este o întrebare care,deși pare că face trimitere la trecut, privește de fapt viitorul, căci poporul care nu știe de unde vine, mai devreme ori mai târziu, nu mai știe nici încotro merge.
Monarhia este o rânduială, este o măsură, un chip al statorniciei și, de ce nu, o mărturie că neamul nu începe și nu se sfârșește odată cu o generație ori cu un cârmuitor,mai cu seamă în zilele noastre în care toate se schimbă cu o repeziciune amețitoare, iar rosturile se clatină sub povara intereselor, Monarhia rămâne o chemare la așezare și la cumpătare.
Aud deseori că Monarhia aparține istoriei, dar istoria nu este un muzeu în care păstrăm lucruri nefolositoare, iar Monarhia este rădăcină din care își trage seva viitorul.
Este adevărat că Monarhia nu dă pâinea cea de toate zilele și nici nu înlocuiește osteneala omului, ea poate însă hrăni ceva la fel de trebuincios: încrederea că există valori care nu se vând și că onoarea nu este vorbă goală. Poporul trăiește și din nădejde, din demnitate și din credința că există ceva mai înalt decât interesul imediat.
Glasurile dezbinării se aud din ce în ce mai tare, mult mai zgomotos decât cele ale înțelepciunii, iar graba umbrește adesea judecata limpede. Monarhia ne învață că puterea unei națiuni se sprijină pe împăcare, pe răspundere și pe pildă.
Monarhiștii nu sunt oameni care trăiesc din amintiri, sunt cei care cred că o națiune are nevoie de repere,de simboluri care unesc și de conștiință. A fi monarhist înseamnă a crede că România este mai mare decât neînțelegerile vremii și mai trainică decât schimbările trecătoare; înseamnă a privi țara ca pe o moștenire primită de la înaintași și ca pe o datorie față de cei ce vor veni.
În loc să întrebăm „ce folos aduce Monarhia?” să ne întrebăm :
„CE FEL DE ȚARĂ DORIM SĂ LĂSĂM URMAȘILOR NOȘTRI?”
Dacă dorim o Românie bazată pe cinste, pe rânduială, pe credință și pe simțul datoriei, atunci Monarhia rămâne o parte vie a acestui ideal.
Viitorul se clădește, mai înainte de toate,pe suflete, acolo unde neamul își păstrează credința și demnitatea.
Monarhia nu răspunde tuturor întrebărilor zilelor noastre, dar ne obligă să ne punem cea mai însemnată întrebare dintre toate:
Ce vrem să rămână din noi, după ce zgomotul vremurilor va fi trecut?
Alina Bănățeanu
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
