Când democrația șovăie, Monarhia poate ridica națiunea
Regele Mihai și Ion Antonescu
Zgomotul mulțimilor acoperă glasul conștiinței și iureșul partidelor împinge interesul obștesc în umbra ambițiilor mărunte. Țara pare a merge, dar nu înaintează…vorbește mult, însă spune puțin…votează des, dar hotărăște rar… Atunci se naște întrebarea pe care istoria o așază înaintea noastră: cine rămâne deasupra vremelniciei?
Democrația este, fără îndoială, o alcătuire vrednică atunci când este însuflețită de răspundere, cumpătare și iubire de neam. Dar, când își pierde măsura, când tribuna devine teatru, iar promisiunea ia locul faptei, ea începe să șovăie. Nu din pricina ideii, ci din slăbiciunea oamenilor care o slujesc.
Națiunea nu piere prin lipsa vorbelor, ci prin lipsa reperelor. Iar acolo unde instituțiile sunt târâte în vârtejul intereselor de partid, este nevoie de o putere morală care să nu depindă de scrutinul zilei, nici de capriciul mulțimii. Monarhia adeseori tocmai această pavăză: continuitate într-o lume a schimbării, echilibru într-un timp al patimilor, simbolul unei autorități care nu se măsoară în mandate, ci în datorie. Coroana este semnul unei răspunderi neîntrerupte. Regele împrumută legitimitatea din legământul nevăzut dintre trecut, prezent și viitor. În jurul Tronului se poate aduna întreaga suflare a națiunii, fără întrebarea atât de otrăvită: „din ce tabără faci parte?”
Noi, românii, am cunoscut cândva această putere tăcută. În jurul Coroanei s-au împlinit marile acte ale devenirii noastre moderne.
Astăzi, când neliniștea pare a cuprinde pretutindeni lumea politică,iar încrederea cetățeanului se risipește între făgăduieli și dezamăgiri, merită să ne întoarcem către acele instituții care au fost zidite pentru durată, nu pentru conjunctură. O națiune nu poate trăi numai din alternanțe la putere;are nevoie și de un simbol al permanenței,de o autoritate care să nu fie prizoniera ciclurilor electorale.
Monarhia nu este nostalgia unui trecut încremenit, ci poate fi expresia unei continuități vii, în care onoarea cântărește mai mult decât popularitatea de o zi, iar datoria biruie interesul vremelnic. Adevărata măreție a Coroanei stă în încrederea pe care o inspiră unui popor.
Când democrația șovăie, nu este nevoie zgomot mai mare, ci de temelii mai adânci. Nu de patimi noi, ci de cumpătare. Nu de conducători ai unei tabere, ci de slujitori ai întregii națiuni.
Poate că tocmai aici se află rostul nepieritor al Monarhiei: să amintească unui popor că există valori care nu se aleg prin vot, ci se păstrează prin credință și onoare. Iar un neam care nu-și uită aceste virtuți poate cădea pentru o vreme, însă nu va rămâne niciodată îngenuncheat.
Alina Bănățeanu
