Tabletă scriitoricească – Franz Kafka

În fiecare zi vorbim de schimbare – schimbare în viaţa personală, în ideologie, spiritualitate, economie, dar și în literatură. Obligatoriu devenim autodidacţi, ne transformăm în te miri ce, dar cel mai mult ne place să ocupam locul din faţă, aproape de scenă. Adevărul este că această metamorfoză nu poate fi oprită, ea-și urmează drumul în funcţie de schimbările sociale, politice etc. din perioada respectivă. Astăzi m-am oprit la opera lui Kafka, ,,Metamorfoza”, o simetrie perfectă a personajelor cu schimbarea de ,,loc”, dar și schimbarea din punct de vedere emoţional, psihic, cu situaţia existentă. Personajul principal, Gregor Samsa, s-a trezit dimineaţa într-o larvă, deși, incomod pentru el, a acceptat această transformare, dar nu și părinţii și sora lui. Confictele dintre Gregor și tatăl său sunt evidente, iar în cele din urmă este rănit de tatăl său și moare. Aceeași atitudine, oarecum mai permisivă, o întâlnim la sora lui mai mică, Grete, care îi aduce aminte de condiția umană avută, dar care, deși dovedise compasiune pentru el, îl condamnă la moarte. Vedem transformarea brutală a Gretei din fetiță mică, sensibilă, în femeie tânără, întinzându-și corpul tânăr într-o crisalidă ce oglindește transformarea inițială a lui Gregor. Simetria inerentă a narațiunii ne invită, de asemenea, să observăm importanța simbolului trei: narațiunea are trei părți, camera lui Gregor are trei uși, familia dispune de trei membri, chiriașii, asemănători, trei, servitoare identice etc.

De fapt, filozofia scrierii lui Kafka este greu de descifrat, ea rămâne interpretativă și fiecare cititor trage concluzia singur. Chintesenţa narațiunii este starea autorului prins în carapacea neputinţei, bolnav de tuberculoză, așteptând o scrisoare de la logodnica sa, Felice Bauer. Iar Kafka scrie această nuvelă numind-o ,,Metamorfoza”. Aici este toată durerea sufletească, neputinţa și neliniștea sa, într-o societate frivolă, cu un tată mereu în conflict, căruia îi face o scrisoare pentru a înţelege motivul sentimentelor, dar pe care nu o va trimite niciodată.

Este bine de amintit că titlul „Metamorfoza” a fost dat textului de către traducătorul său francez, Alexandre Vialatte, în 1925, Kafka numind scrierea sa ,,die Verwandlung” sau Transformarea – un cuvânt mai comun care surprinde mai bine procesul familiei.

Citindu-l pe Nabokov… Vladimir Nabokov oferă o interpretare foarte personală a Metamorfozei. Pentru Nabokov, Kafka este cel mai mare scriitor de limbă germană al epocii. „Comparativ cu el, poeți precum Rilke sau romancieri precum Thomas Mann par niște pitici sau sfinți din ipsos [6].”

Nabokov chiar consideră Metamorfoza drept „cea mai mare povestire scurtă a sa”.

În analiza sa, Nabokov începe prin a respinge categoric punctul de vedere al lui Max Brod. De asemenea, el respinge, chiar mai vehement, punctul de vedere „freudian” , bazat pe relația complexă a lui Kafka cu tatăl său și pe sentimentul său de vinovăție.

El considera psihanaliza (citez) «o eroare iremediabilă» și considera teoriile lui Freud drept ilustrații foarte brute, foarte rudimentare, care nu făceau dreptate detaliilor și, ceea ce este mai rău, esenței subiectului. Acesta mi se pare încă un motiv pentru explicaţii.

În concluzie, opera lui Kafka este un joc al minţii într-o colecţie de idei, o fantasmagoră produsă de o inteligenţă înaltă, pe care Kafka a demonstrat-o în repetate rânduri în operele sale. În ,,Metamorfoza”, schimbarea se face total, atât fizic cât și psihic.
O lecţie de literatură, un model al modernismului în cultura universală…

Semnat:
jurnalist Miriam Dabau
Paris, 2026
1 iulie

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo!