Ce știm cu adevărat despre Maria Magdalena?
Schrader Polczer, cercetător biblic de origine americană, afirmă că „există o posibilitate foarte mare ca Maria Magdalena să fi fost unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Iisus”. Această afirmație nu schimbă textul evangheliilor canonice, dar invită la o privire mai atentă asupra unei femei care, de aproape două milenii, stă la granița dintre istorie și legendă…
În jurul Mariei Magdalena s-au adunat, asemenea ceții care învăluie un țărm înainte de răsărit, atât certitudini biblice, cât și ipoteze pe care le putem numi „seducătoare”, iar unele au fost repetate atât de des încât au ajuns să fie confundate cu adevărul.
Biblia vorbește despre Maria Magdalena într-un mod surprinzător de limpede și, în același timp, de sobru. Ea este prezentată ca femeia din care Iisus a scos șapte demoni, iar acest detaliu a fost interpretat de exegeți mai degrabă ca o eliberare totală din suferință decât ca o descriere a unei exorcizări în sensul popular al cuvântului. După această întâlnire, Maria devine una dintre femeile care îl urmează pe Iisus și îl sprijină permanent. Tot ea este prezentă la răstignire (atunci când mulți dintre ucenici fug de teamă), asistă la punerea în mormânt și revine în dimineața Învierii pentru a unge trupul Învățătorului. Aceeași Maria Magdalena este prima care îl vede pe Hristos înviat și primește misiunea de a vesti apostolilor vestea Învierii. Din acest motiv, tradiția creștină avea să o numească „cea asemeni cu apostolii”, o expresie care subliniază rolul ei unic în relatarea pascală.
De aici înainte începe însă drumul legendelor… ca și cum creștinismul ar fi trecut cumva prea repede prin povestea ei. Cea mai răspândită dintre ele este aceea că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată convertită. În realitate, niciuna dintre evangheliile canonice nu afirmă acest lucru. Confuzia s-a născut în secolul al VI-lea, când papa Grigore cel Mare a identificat-o într-o predică cu femeia păcătoasă care unge picioarele lui Iisus. Cercetarea biblică modernă consideră că este vorba despre personaje diferite și biserica a renunțat oficial la această identificare.
În ultimele decenii, o altă poveste a captat imaginația publicului: aceea că Maria Magdalena ar fi fost soția lui Iisus sau mama copiilor Lui. Literatura, filmele și teoriile conspirației au transformat această ipoteză într-un fenomen cultural, însă trebuie precizat că, oricâte căutări s-ar face, chiar mai temeinice decât cele ale lui Robert Langdon, personajul lui Dan Brown, adevărul este că nu există documente istorice sau texte creștine timpurii care să o confirme… cel puțin până în prezent. Această „poveste” aparține momentan lumii ficțiunii și nu cercetărilor istorice.
În schimb, există un document autentic care a alimentat numeroase dezbateri: Evanghelia Mariei Magdalena. Descoperită la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un codex copt, cunoscut sub numele de Papyrus Berolinensis 8502, această scriere nu face parte din canonul Noului Testament și este datată, în forma sa originală, în secolul al II-lea. Textul o prezintă pe Maria ca pe o discipolă căreia Hristos îi încredințează învățături speciale după Înviere, fapt care provoacă tensiuni cu Petru și Andrei. În paginile păstrate, Levi îi ia apărarea, argumentând că, dacă Mântuitorul a considerat-o vrednică să primească aceste revelații, nimeni nu are dreptul să o disprețuiască.
Poate cel mai fascinant detaliu al acestui manuscris este tocmai ceea ce nu mai există, adică primele șase pagini s-au pierdut, iar alte patru pagini lipsesc din mijlocul textului, astfel încât mai bine de jumătate din Evanghelia Mariei nu poate fi citită astăzi. Manuscrisul începe abrupt, în mijlocul unei discuții, iar apoi, exact când relatarea despre viziunea Mariei devine esențială, firul se rupe din nou. Aceste pagini lipsă au devenit un teren fertil pentru speculații, dar adevărul este mai puțin spectaculos decât miturile și constă în faptul că nimeni nu știe ce conțineau. Orice încercare de a le reconstrui rămâne o ipoteză, nu o descoperire istorică.
Privind la destinul Mariei Magdalena, vedem ceva asemănător cu un vitraliu vechi, din care câteva bucăți de sticlă s-au pierdut pentru totdeauna. Lumina încă trece prin el, dar imaginea nu mai este completă. Ceea ce rămâne documentat este suficient pentru a-i contura o statură remarcabilă: o femeie care l-a urmat pe Iisus până la cruce, care nu a fugit în fața suferinței și care a devenit primul martor al Învierii. Restul aparține unui spațiu în care credința, imaginația și dorința oamenilor de a umple golurile istoriei au țesut, secole la rând, povești mai puternice decât dovezile.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
