Într-o dimineață, cerul a coborât peste oraș și s-a așezat pe acoperișuri ca o pătură de sticlă albastră. Din nori cădeau pagini desprinse din cărți necitite. Străzile se umpleau de cuvinte umede, iar copacii își schimbau frunzele cu fragmente de amintiri. Pe bulevarde mergeau oameni cu ceasuri crescute în palmă. Fiecare secundă avea aripi. Fiecare minut semăna cu o pasăre albă care se oprea pentru o clipă pe umărul trecătorilor înainte de a dispărea spre orizont. La marginea orașului se ridicau forturi uriașe. Zidurile lor erau construite din ecouri. În încăperile întunecate dormeau istorii uitate, vise abandonate și numele celor care plecaseră fără să lase urme. Vântul răsfoia aceste povești cu răbdarea unui bibliotecar bătrân.

Deasupra tuturor plutea o lună de lut pe care erau gravate semne vechi. Regi dispăruți coborau uneori din lumină și se așezau pe băncile din parcuri. Priveau oamenii și încercau să înțeleagă lumea nouă. Păreau surprinși de viteza norilor și de zgomotul telefoanelor care înfloreau pe trotuare asemenea unor plante metalice. Într-o piață, o balerină dansa printre umbre. Pașii ei desenau cercuri luminoase. Din fiecare rotire apărea o pasăre. Din fiecare pasăre se năștea un drum. Din fiecare drum creștea o altă poveste.

Seara, ploaia de hârtie se transforma în stele. Cerul se umplea de litere strălucitoare. Oamenii ridicau privirea și citeau fragmente de viitor. Nimeni nu știa unde se termină realitatea și unde începe visul. Orașul adormea încet, purtat de un fluviu invizibil. Forturile, păsările, regii și balerina se topeau în întuneric. Rămânea doar foșnetul paginilor purtate de vânt, ca o respirație uriașă a lumii.

Dimineața următoare avea să aducă alte cuvinte, alte vise și alte întrebări. Cerul își continua călătoria peste oraș, iar timpul mergea înainte cu pași de somnambul printr-un univers fără margini.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo!