Importanța activităților sportive în școală – Educația Fizică, dincolo de mișcare

În școală, Educația Fizică este, uneori, privită ca o disciplină secundară, ca o pauză între materiile „serioase”, în care elevii aleargă, joacă fotbal, baschet sau volei și își consumă energia înainte de a reveni în sala de clasă. Din perspectiva unui profesor de Educație Fizică și Sport, consider însă că această percepție este nu doar incompletă, ci și nedreaptă față de rolul pe care activitatea sportivă îl are în dezvoltarea armonioasă a copilului. Educația fizică nu înseamnă doar mișcare, transpirație sau dezvoltarea musculaturii, ci reprezintă o formă complexă de educație, prin care elevul învață să își cunoască propriul corp, să își depășească limitele, să respecte reguli, să coopereze, să gestioneze victoria și înfrângerea și, poate cel mai important, să își formeze obiceiuri care îi pot influența sănătatea și calitatea vieții pentru foarte mulți ani.

Într-o perioadă în care copiii și adolescenții petrec tot mai mult timp în fața ecranelor, iar sedentarismul a devenit o realitate tot mai prezentă în viața de zi cu zi, școala are responsabilitatea de a le oferi elevilor nu doar informații, ci și contexte concrete în care aceștia să fie activi. Orele de educație fizică pot reprezenta unul dintre puținele momente din programul zilnic în care elevul se ridică de pe scaun, își pune corpul în mișcare și interacționează direct cu ceilalți, într-un spațiu în care performanța nu ar trebui să fie singurul obiectiv, ci progresul individual, participarea și dezvoltarea unor deprinderi sănătoase. Din experiența proprie, pot afirma că diferențele care apar la copii după o perioadă în care sunt încurajați să facă mișcare în mod constant sunt vizibile nu doar în plan fizic, ci și în atitudine, în nivelul de energie, în încrederea pe care o au în propriile forțe și în modul în care relaționează cu colegii.

Unul dintre cele mai importante argumente în favoarea educației fizice este legat, desigur, de sănătatea organismului. Activitatea fizică regulată contribuie la dezvoltarea sistemului osos și muscular, la îmbunătățirea coordonării și a echilibrului, la dezvoltarea rezistenței și a mobilității și la menținerea unei greutăți corporale adecvate. În perioada copilăriei și a adolescenței, când organismul se află într-un proces continuu de creștere și transformare, mișcarea are un rol esențial în formarea unor deprinderi motrice corecte și în dezvoltarea armonioasă a corpului. Mai mult decât atât, obiceiurile formate în această perioadă pot deveni comportamente pe care tânărul le va păstra și la maturitate, ceea ce înseamnă că o oră de educație fizică nu trebuie privită doar prin prisma beneficiului imediat, ci și ca o investiție în sănătatea viitorului adult.

Există însă un aspect despre care se vorbește mai puțin atunci când discutăm despre sportul în școală: efectul activității fizice asupra creierului. Deși pare paradoxal, mișcarea nu este doar un exercițiu pentru corp, ci și unul pentru creier. Activitatea fizică stimulează circulația sanguină și contribuie la o mai bună oxigenare a organismului, iar cercetările din domeniul neuroștiințelor au evidențiat legături importante între activitatea fizică și funcționarea cognitivă. Exercițiul fizic poate susține atenția, memoria, capacitatea de concentrare și funcțiile executive, adică acele procese cognitive prin care elevul își organizează activitatea, își controlează impulsurile, își stabilește obiective și găsește soluții la probleme.

Din punctul meu de vedere, acesta este unul dintre cele mai puternice argumente pentru care educația fizică nu ar trebui marginalizată în programul școlar. Un copil care face mișcare nu „pierde” pur și simplu timpul pe care l-ar fi putut folosi pentru o materie teoretică, dimpotrivă, prin activitatea fizică poate crea condiții mai bune pentru învățare și pentru funcționarea eficientă a creierului. În timpul unei activități sportive, elevul trebuie să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul său, să reacționeze rapid, să anticipeze mișcările colegilor și adversarilor, să ia decizii într-un timp scurt și să își adapteze permanent comportamentul la situația de joc. Toate acestea reprezintă forme de antrenament cognitiv, chiar dacă elevul nu le percepe astfel. De asemenea, sportul are un rol important în reducerea stresului și în reglarea stării emoționale. Școala poate fi un mediu solicitant pentru copii, mai ales într-o perioadă în care aceștia sunt supuși unor presiuni legate de rezultate, evaluări, competiție și așteptările celor din jur. Mișcarea oferă exact acel spațiu în care elevul poate elibera tensiunea acumulată și își poate recăpăta energia și echilibrul emoțional. Activitatea fizică este asociată cu eliberarea unor substanțe implicate în reglarea dispoziției și în starea de bine, iar acest lucru poate explica, cel puțin în parte, de ce după o activitate sportivă bine desfășurată elevii sunt adesea mai relaxați, mai deschiși și mai receptivi. Din activitatea proprie, pot afirma că există momente în care o oră de educație fizică spune despre un copil mai multe decât ar putea spune un test sau o notă. În teren îl vezi pe elevul care nu are curaj să încerce de teamă să nu greșească, pe cel care se enervează atunci când pierde, pe cel care îi încurajează pe ceilalți, pe cel care renunță foarte repede și pe cel care, deși nu este cel mai talentat din grup, continuă să încerce până când reușește. Toate aceste comportamente reprezintă oportunități educative extraordinare. Rolul profesorului de Educație Fizică și Sport nu este doar acela de a-i învăța pe elevi să execute corect o tehnică sau să respecte regulile unui joc, ci și de a-i ajuta să înțeleagă ce înseamnă perseverența, autocontrolul, responsabilitatea și respectul față de ceilalți.

Sportul este, în același timp, o lecție despre succes și eșec. Într-o societate în care copiilor le este uneori greu să accepte greșeala, competiția sportivă le oferă posibilitatea de a experimenta înfrângerea într-un cadru controlat și de a înțelege că un rezultat nefavorabil nu definește valoarea unei persoane. Un meci pierdut poate deveni o lecție despre analiză și perseverență, la fel cum o victorie poate deveni o lecție despre modestie și respect. Elevul învață că uneori câștigă, alteori pierde, dar ceea ce contează este modul în care reacționează la fiecare situație.Un alt beneficiu important al activităților sportive este dezvoltarea competențelor sociale. Foarte multe activități desfășurate la ora de educație fizică presupun colaborare, comunicare și respectarea unor reguli comune. Într-un joc de echipă, elevul înțelege că rezultatul nu depinde întotdeauna de valoarea individuală, ci și de capacitatea grupului de a funcționa împreună. Trebuie să își ajute colegii, să accepte roluri diferite, să comunice, să respecte adversarul și să înțeleagă faptul că fiecare membru al echipei are o contribuție. Într-un prezent în care comunicarea față în față este tot mai mult înlocuită de interacțiuni mediate de tehnologie, aceste experiențe directe au o valoare educativă considerabilă.Nu trebuie ignorată nici componenta legată de disciplină. Sportul îi învață pe copii că progresul nu apare peste noapte și că rezultatele sunt, de cele mai multe ori, consecința unui efort repetat și constant. Pentru a alerga mai bine, pentru a executa corect un procedeu, pentru a-și îmbunătăți rezistența sau pentru a deveni un jucător mai bun, elevul trebuie să exerseze. Astfel, sportul oferă o reprezentare concretă a unui principiu care poate fi transferat în toate celelalte domenii ale vieții, iar asta înseamnă că performanța este construită prin consecvență. Consider că este important să schimbăm și modul în care privim evaluarea la Educație Fizică. Nu toți copiii vor deveni sportivi de performanță și nici nu este acesta scopul educației fizice școlare. Un elev nu trebuie făcut să se simtă inferior doar pentru că nu aleargă la fel de repede ca un coleg sau pentru că nu are aceeași îndemânare într-un anumit sport. Misiunea profesorului este să creeze un cadru în care fiecare copil să poată progresa în raport cu propriul nivel, să descopere plăcerea mișcării și să înțeleagă importanța unui stil de viață activ. Uneori, cel mai important rezultat al unei ore nu este un record sau o execuție perfectă, ci faptul că un elev care ieri nu avea curaj să participe astăzi a încercat.

Educația fizică poate contribui, așadar, la formarea unui elev echilibrat, în care dezvoltarea fizică, intelectuală, emoțională și socială se completează reciproc. Creierul și corpul nu funcționează separat, iar educația unui copil nu poate fi redusă exclusiv la acumularea de informații. Avem nevoie de copii care să știe, dar și să facă, care să poată memora, dar și să se concentreze, care să poată rezolva probleme, dar și să colaboreze, care să obțină rezultate, dar și să știe să gestioneze un eșec. Din experiența acumulată, cred că adevărata valoare a acestei discipline se vede în timp. Poate că o oră de sport nu produce întotdeauna un rezultat spectaculos care să poată fi trecut imediat într-un tabel, însă fiecare oră în care un copil aleargă, se joacă, cooperează, transpiră, încearcă din nou după ce a greșit și pleacă de la activitate cu sentimentul că a reușit să își depășească o limită reprezintă o cărămidă pusă la construcția unui adult mai sănătos și mai echilibrat.

În încheiere aș repeta faptul Educația Fizică nu ar trebui considerată o materie de umplutură și nici un simplu moment de recreere în programul școlar. Ea este o componentă esențială a educației, cu efecte asupra sănătății fizice, asupra creierului, asupra capacității de concentrare și învățare, asupra echilibrului emoțional și asupra dezvoltării sociale a elevilor. Școala trebuie să formeze oameni, nu doar elevi cu note bune, iar pentru a forma oameni sănătoși, disciplinați, perseverenți, capabili să lucreze în echipă și să își gestioneze emoțiile, avem nevoie și de mișcare.

Text și foto

Prof. Popescu Gicuța

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo.